Pică pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă. Majorarea pensiilor se poate face doar printr-un mix de măsuri economice

în Analize economice.Invitati de

Această expresie celebră şi arhicunoscută de toţi românii se potriveşte de minune tuturor celor care discută de majorarea pensiilor cu 40% de la 1 septembrie 2020, inclusiv guvernanţilor dar şi actorilor instituţionali.

În toate prezentările, explicaţiile, declaraţiile publice sau simulările savante se vorbeşte exclusiv despre impactul majorării punctului de pensie asupra bugetului public, discutându-se la fel de exclusiv doar de impactul pe cheltuieli, de parcă această majorare ar trebui să fie “para” care trebuie să cadă în capul lui “nătăfleaţă”, fie acest “nătăfleaţă” Guvern, Consiliul Fiscal, popor sau pensionar.

Probabil şi convine acest stil de a arăta doar impactul pe cheltuieli, pentru a crea o percepţie negativă, de imposibilitate aritmetică şi de apocalipsă financiar-bugetară, pentru că este calea cea mai facilă cu care se poate manipula o societate întreagă, societate care oricum nu agreează discuţiile despre cheltuieli sociale făcute cu “orice preţ”.

Singurii care au introdus în discuţie posibilitatea unei abordări mai ample sunt, trebuie să recunosc, cei de la Consiliul Fiscal, care au spus că în lipsa unor măsuri care să aducă venituri suplimentare pe partea de contribuţii sociale, majorarea pensiilor creează un dezechilibru fără precedent asupra finanţelor tării. Ce aş putea reproşa Consiliului Fiscal pe tema asta este faptul că nu a accentuat fraza ci a strecurat-o printre altele, ca să treacă neobservată şi să rămână de impact doar frazele despre creşterea deficitului public ca efect al aplicării singulare a majorării pensiilor.

Abordarea guvernamentală este evident una de “nătăfleaţă” care aşteaptă să “cadă para”, dar preferă sau speră să se rupă pomul şi chiar ajută la căderea acestui pom. Declarativ, evident că “nătăfleaţă” aşteaptă să cadă “para”. Practic, taie pomul.

Explic imediat:

Majorarea pensiilor în fiecare an a venit însoţită de o serie de măsuri care au ajutat în primul rând la majorarea veniturilor din contributii, astfel încât majorarea de pensii să nu vină cu un deficit suplimentar.

Putem lua ultimii trei ani ca exemplu, când am avut o majorare destul de accelerată a pensiilor dar am avut şi un deficit pe bugetul de asigurari sociale în scădere.

Cum a fost posibil? Măsuri de creştere a veniturilor brute. Pe parte publică şi privată. Creşterea salariului minim brut a adus un supliment important de contributii de asigurări de stat, efectul creşterii salariului minim s-a resimţit şi a împins la o creştere a salariului mediu brut, care la rândul său a generat contribuţii de asigurări suplimentare la buget, creşterea salariilor bugetare a condus la un supliment de contributii la buget, iar nu în ultimul rând, economia în expansiune a condus la plata unor contribuţii de asigurări sociale de stat mai mari de către întreprinzătorii cu profesii liberale sau de către ceilalţi întreprinzători care plătesc CAS.

Aţi simţit vreo problemă în economie cu privire la acest aspect, la acest mix de politici care a împins veniturile în sus, a redus deficitul la pensii şi a facut posibilă majorarea pensiilor? Chiar şi inflaţia generată de creşterea veniturilor s-a situat într-o marjă rezonabilă şi suportabilă de către cetăţeni şi economie, contrazicând parcă expresia “nu poate să crească…(ceva) cu atat daca creşte…(altceva) cu mai putin”. Dacă ne uităm în ultimii trei ani, avem o inflaţie cumulată de 9%, raportat la o creştere a veniturilor de 45% în medie.

Ei bine, ca să revin la subiect, nu poti avea o nouă majorare a pensiilor daca nu vii cu masuri suplimentare de creştere în continuare a veniturilor. Nu ai spaţiu de manevră, pentru că el a fost compensat de anterioarele majorări.

Nu poţi creşte taxe şi nici nu e recomandat să creşti taxele pe muncă. Dar poţi stimula creşterea veniturilor şi mai ales poţi stimula crearea de noi locuri de muncă.

În lipsa acestori stimuli economici, orice dezbatere pe majorarea punctului de pensie va fi anulată de aritmetica simplă şi cinică.

Vă prezint o ipoteză de lucru, simplu redactată pentru a fi pe înţelesul tuturor desi stiu că vor fi destui care să spună că ne pleacă investitorii şi ca dau firmele românesti faliment dacă mai cresc salariile.

Ca să preîntâmpin o astfel de abordare o sa spun doua lucruri: productivitatea generală a muncii din România permite un salariu minim de 1.000 de euro, în acest moment. (atenţie: generală, mediană şi nu neapărat sectorială sau subsectorială). Orice creştere de salarii se vede în preţ, este adevărat, numai că ponderile diferă în funcţie de volumul de produse sau servicii valorificate şi nu va fi niciodata 1:1 (dacă am o creştere a salariului cu 25% nu voi avea o creştere a pretului produsului tot cu 25% ci undeva cu 2-5%).

Să începem simularea economică, zic:

Pentru a începe trebuie să ştim care este impactul majorarii punctului de pensie cu 40% de la 1 septembrie 2020 precum şi aplicării noi legi a pensiilor.

Documentul oficial pe care îl luăm în considerare este Anexa la Legea nr. 6/2020 a bugetului asigurărilor sociale de stat, care ne arată impactul anual pe anii 2020,2021 şi 2020, precum şi sursele de finanţare.

Avem impactul intrinsec pe cheltuieli de asistenţă socială care este de:

          – 16,5 mld lei în anul 2020;

          – 33,47 mld lei în anul 2021;

          – 40,86 mld lei în anul 2022.

Din analiza bugetului asigurărilor sociale de stat, observăm că impactul pe cheltuieli este susţinut de venituri suplimentare din contributii de:

          – 7,7 mld în anul 2020;

          -13,84 mld lei în anul 2021;

          – 21,55 mld lei în anul 2022.

Rezultă astfel că impactul pe cheltuielile aferente pensiilor este atenuat partial cu măsurile economice în derulare sau care au efect în majorarea veniturilor din contributii.

Rezultă de asemenea că, diferenţa de acoperit pe aceşti trei ani este următoarea:

          – 8,78 mld lei în anul 2020;

          – 19,73 mld lei în anul 2021;

          – 22,07 mld lei în anul 2022.

Această diferenţă se acoperă din subventii de la bugetul de stat. Cu alte cuvinte, bugetul de stat, în loc să folosească banii respectivi pentru alte cheltuieli, inclusiv de investiţii, este forţat să transfere acesti bani către bugetul de pensii.

Iar de aici apar problemele, pe de o parte că este poibil ca această afectare a bugetului de stat sa faca imposibilă realizarea altor cheltuieli mai prioritare pentru economie, dar mai ales, riscul ca aceste transferuri sa se realizeze din aceeaşi anvelopă bugetară, în contextul în care creşterea economică ar fi zero.

Acesta este momentul în care toată lumea s-a blocat şi asteaptă să cadă “para” sau să să se taie pomul.

Iată o ipoteză de lucru care creşte veniturile din contribuţii astfel încât întregul impact generat de aplicarea legii pensiilor este “înghiţit” şi suportat de economie cu efecte multiple, unul dintre acestea fiind creşterea puterii de cumpărare iar al doilea fiind creşterea randamentelor economice brute.

Creşterea salariului minim la 3.000 de lei brut ar duce un plus de contribuţii de asigurări sociale de stat, faţă de momentul actual de 3,5 miliarde lei.

Efectul creşterii salariului minim brut ar fi acela de creştere a salariului mediu brut cu până la 20%, ceea ce ar conduce la un venit suplimnetar de contribuţii de 7,79 miliarde lei.

Impozitarea tuturor pensiilor cu valoare peste 2.000 de lei (inclusiv a celor speciale sau de serviciu) în raport progresiv, cum am explicat în alt articol, ar putea aduce un venit suplimentar la bugetul de stat cuprins între 1 şi 3 miliarde lei (funcţie de grila de impozitare care s-ar decide).

Cresterea randamentelor întreprinzătorilor care plătesc CAS, luată ca ipoteză în raport de prognoza de creştere economică avută în vedere pentru acesti 3 ani, aduce un plus de venituri din contributii de 1 miliard lei.

Programe de stimulare a ocupării forţei de muncă active, care să conducă la crearea a 500.000 de noi locuri de muncă în cei trei ani luaţi în calcul ar aduce un plus de contributii cuprins între 4,5 miliarde şi 6 miliarde lei.

Din ipoteza de mai sus, am avea un plus de venituri din contribuţii de 17,79 miliarde până la 21,29 miliarde lei.

Dacă raportam la necesar, observăm că acesta se compensează integral pe anii 2020 şi 2021 şi aproape integral în anul 2020.

Dar, am avea efect şi în creşterea PIB prin menţinerea cererii agregate la un ritm alert, prin crearea de noi locuri de muncă şi furnizarea evidentă de noi servicii si bunuri care concură la formarea PIB.

Am avea efect şi în multiplicarea capitalului, pentru că rata de economisire este în creştere, ori o creştere a economisirii populatiei de la 124 miliarde lei în anul 2019 la 150 miliarde lei, minim în 2021, ar conduce la un supliment de capital pe zona pieţei de intermediere financiară care poate conduce la mai mult capital pentru zona economică.

Un alt efect este dat de diminuarea deficitului public şi mai ales de scăderea presiunii pe împrumuturi, care generează economii în zona consumului guvernamental.

Şi mai sunt şi altele….

Să fac totuşi o prezentare şi a situaţiei cu “tăiatul pomului”.

Guvernul nu avea cum să nu ştie de presiunea pe buget generată de legea pensiilor. Nu se poate invoca de nimeni că nu se stia de acest impact, mai ales că el a fost asumat atât în legea bugetului de stat, cât şi în legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Ştiut fiind acest lucru, Guvernul a acţionat precum armatele din asediu, tăind căile de aprovizionare ale cetăţii (în cazul nostru cetatea este bugetul) şi a tăiat din sursele de finanţare.

O sursă de finanţare directă a veniturilor din contribuţii o reprezenta vechiul mod de impozitare a contractelor part-time, care, dacă era lăsat ar fi adus un plus de 1 miliard lei la bugetul asigurărilor sociale de stat.

O altă sursă de finanţare o reprezentau programele axate pe crearea de noi locuri de muncă, care ar fi putut aduce până la 1,5 miliarde lei contributii suplimentare în anul 2020.

O altă sursă de finanţare o reprezenta creşterea salariului minim, în procent mai mare decât a fost făcut şi creşterea si a salariului minim pentru cei cu studii superioare. Din această creştere ar fi putut veni un supliment de 1,5 – miliarde lei, sau chiar de 3,5 miliarde lei dacă s-ar fi mers cu creşterea salariului minim la 3.000 de lei.

Pe cale de consecinţă am fi avut un un supliment de venituri total (incluzând întreaga creştere a masei salariale) de 18,99 miliarde lei în anul 2020 faţă de doar 7,7 miliarde lei cât este estimat in legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Nu mai aduc în discuţie celelalte taxe tăiate, pentru că ele reprezintă alt tip de impozite şi puteau face obiect de discuţie doar în caz de acoperire din alte surse a deficitului de la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Orice analiză ne aduce la o singură concluzie: abordarea guvernamentală nu a fost una de a maximiza veniturile statului pentru a suporta presiunile generate de cheltuieli ci, din contră, de a slăbi, a micşora anvergura acestora, parcă intenţionat pentru a face practic imposibilă aplicarea legii pensiilor fără crearea unor derapaje bugetare majore.

Iar totul este făcut transparent, la vedere, cu aroganţă, în lumina reflectoarelor şi nimeni, deocamdată nu arată că se putea şi altfel.

Eu cred că se putea şi altfel!

Să fiţi iubiţi!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*