Iepurașul de Crăciun!

în Puncte de vedere de
Să vorbim puțin despre…iepuraș!
A fost odată un iepuraș, despre care părțile căzuseră de acord că ar putea constitui un bun preluator de ștafetă, într-o schimbare politică de palat, care să nu aibă neapărat și o susținere populară în spate…
Iepurașul era ok, nu călcase pe bec, avea o imagine bună. Partea care îl dorea, Tătucul, considera imposibilă o continuare a colaborării cu partea care conducea politic țara. Partea care conducea politic țara realiza că, dacă mai stă mult la butoane, pierde puncte importante… cu alte cuvinte se erodează…
Așa că părțile au convenit ca la un anumit moment să existe un punct zero, în care partea care conduce se retrage, iar Iepurașul apare ca singura soluție valabilă! Condiția pusă de partea care urma să se retragă? Să se cam termine vânătoarea de vrăjitoare…
Aceste negocieri aveau loc în luna iunie a unui an oarecare din acest secol. După ce bătuseră palma, părțile își cam arătau pisica una alteia, că de ce nu se face odată predarea de ștafetă. Unii spuneau că cum să fie punctul zero acum, că vânătoarea de vrăjitoare nu se oprește, alții ziceau că de ce nu este punctul zero acum, că înțelegerea e înțelegere…
Și a venit un moment trist. Un moment pe care nici una dintre părți nu și l-a dorit. Dar, pe fondul unei nervozități sociale declanșate de momentul trist, ambele părți au considerat că acum e momentul zero! Și a apărut Iepurașul. Și Iepurașul a fost votat mai ceva decât conducerile politice anterioare, care avuseseră în spate și majorități de 65%. Toată lumea l-a vrut pe Iepuraș. Unii, ca să scape de nebunie și erodare, alții, ca să pună mâna pe ciolan.
Însă Iepurașul nu era ceea ce crezuseră ei. Ei, adică și unii și alții. Iepurașul făcea ce credea el. Că nu se apuca de nimic reformator, asta e altă poveste. Dar administra tăcut și discret, iar asta îi oftica pe toți.
Până la urmă, partea care cedase puterea își râdea în barbă: adică na, “nici ei, dar nici ceilalți… nula la nula”… În schimb, hămesiții care așteptau de ceva timp, băteau din picior. Băteau cam degeaba. Niente, nada! Au vrut să i-o tragă Iepurașului prin primăvară, supărați că nu făcea nici un joc de-al lor, că nu numea persoane de ale lor… dar nu au putut. Tătucul le-a tras-o lor. I-a pus pe “silențios”. Ei avuseseră mult de furcă cu El… cam tot anul nu făcuse mai nimic pentru Ei… mai nimic în sensul în care Ei erau obișnuiți… Ei se pregăteau de alegeri, existau o serie de frământări interne, iar toate aceste frământări, îl cam excludeau pe El din planurile de viitor…
A apărut Tătucul și a început sa tranșeze lucrurile: mai întâi a spus că El, oricare va fi, trebuie să aibă apartenență politică. Iepurașul s-a ținut tare și a spus că nu intră în politică… Atât a așteptat unul dintre conducătorii de la Ei, care a statuat clar că Iepurașul nu va fi premierul lor, atât timp cât nu se înscrie la Ei în partid… Dar Tătucul îl vroia pe Iepuraș… sau îl împingea de la spate, cel puțin aparent…
La câteva zile de la declarațiile belicoase, liderul de partid care avusese tupeul să spună că Iepurașul nu va fi… a avut o oprire de etapa… la un parchet… cariera lui politica a fost stopata… dacă a fluierat în biserica, asta e!…
De aici, continuarea e simplă:
Iepurașul a lansat o platformă….Ei au primit misiunea să adere la platformă… Numai că frământările interne continuau. Cam toți realizau că, dacă El va fi premier, nu vor putea să-și impună nici idei și nici oameni… că El nu este controlabil… nu de Ei… și deocamdată Ei dansează în jurul lui… nu El în jurul lor…, iar Tătucului îi place acest dans și nu-l inversează…
Și atunci Ei s-au gândit cum să facă… de unde să îl apuce pe El ca să îl supună… Și au găsit punctul slab: platforma Lui avea doar 50 mii de aderenți. Și au început să strângă semnături. Și au strâns un milion! Iar aceste semnături i le vor arăta Lui, ca pe pisică, gen “noi te-am făcut om! de acum faci ce-ți spunem noi!” Cel putin asa gândesc Ei
Bătrânii din zona politicului râd în barbă. Jocul ăsta cu iepurașul lansat înainte de apelul bocancilor e clasic. Iepurele ori abandonează, ori ajunge în genunchi la linia de sosire…
Mai interesant, pentru inițiați, e jocul de-a leapșa care va urma după… dar această leapșă presupune existența ori a iepurelui, ori a “sprinterului”… nu se joacă și cu unul și cu altul…
Iepurașul aștepta să vină Crăciunul. El știa că va fi primul iepuraș din istorie care va fi sărbătorit de Crăciun. Nu știm însă dacă și Moș Crăciun e de acord cu schimbarea tradiției!
Enjoy!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*