Ia-l de pe mine că nu știu ce-i fac! Sau cum să te dai spărgător de nuci într-un cârd de lebede.

în Puncte de vedere de

Entuziasm în tabăra celor care au pierdut alegerile! Indignare în tabăra celor care au câștigat. O zi de fotbal obișnuită într-o Românie adormită de mirosul sarmalelor. Un fotbal de mahala, că doar ne-am obișnuit cu asta… mai un autogol, mai un cartonaș roșu, mai un offside, nimic spectaculos. Blestemul lui zero-zero. Și al frustrărilor unor fani care nu știu sigla clubului, dar știu pe de rost îndemnul “Pe ei, pe mama lor!” Nu contează care “ei”, nu contează care mamă, nu contează miza jocului. E doar pe bază de “huo!” Nu contează că toți au puterea nu mai mare decât a unor lebede. Toți se cred spărgători… De nuci!… Să fim serioși!

Alegerile s-au încheiat. Au fost câștigate de PSD. Simplu! Puteau fi câștigate cu peste 50%, dar rugămințile lui Klaus la adresa Curții Constituționale au făcut ca această instituție să nu dea un verdict referitor la salariile medicilor și profesorilor înainte de 11 decembrie. A contat. Au fost cam patru procente, care nu s-au câștigat prin această amânare.

După alegeri s-a constituit majoritatea parlamentară. Deși unii au încercat, aceasta s-a constituit și se duce la peste 60% lejer. În timpul constituirii acestei majorități, cei de pe la PNL și de pe la USR erau ca după beție… nici nu vedeau ușa…

Au urmat consultările. PSD și ALDE au făcut o propunere. PNL a fost impotent. Nici cu Cioloș, nici fără. Nu a propus nimic. Au făcut poze cu tătucul. USR nici nu știa care-i tătucul. De unde să mai facă și propuneri? Care Cioloș? Au uitat de el. Și PNL și USR au demonstrat ipocrizie maximă, agățându-se de imaginea unei persoane doar pentru a lua voturi. De aia nici nu merită să conducă, acum, această țară. Pentru că nu au identitate proprie. Ei vor doar ciolan, dar nu știu să-l gătească.

A apărut PMP-ul lui Băse care a jucat ceva. Nu că a jucat PMP-ul. A jucat Băse. A făcut figuri cu Siria (deși el știe foarte bine cine a avut o comunicare excelentă cu Bashar Al Assad, deși el știe foarte bine care sunt agreement-urile pe zona asta și ce rol are România în conflictul din Siria. Și mai știe că acest cap de pod cu Siria ne-a ajutat să nu avem (încă) mii de refugiați în zonă și mai ales, legăturile pe care le avem în Orient ne ajută să nu avem atentate teroriste pe aceste meleaguri). Dar Klaus avea nevoie de circ ca să joace. Ca la urși! Trebuie muzică. Iar Băse, altruist cum e în materie de circ, a dat drumul la simfonie.

Ce contează că România a câștigat niște piețe în acești ani, în zona exporturilor de animale către Orientul Mijlociu, piețe care s-au deschis și prin relaționarea directă a unor persoane, așa cum este soțul lui Sevil. Ce știe pu.imea? De ce ar trebui să știe? La noi se știe că un român sau altul, eventual ministru, au fost ei și au deschis piețe pe acolo. Nu suntem siguri că deosebeau rasele de oi, dar asta nu contează. Mă rog, nu despre asta vorbim acum, dar poate într-o zi nu ar fi rău să facem public tot ce a însemnat dosarul exportului de animale în zona Orientului Mijlociu și cum unii care acum fac circ i-au ajutat pe niște arabi (a naibii coincidență, taman pe ăia de l-au scos din țară pe Hayssam) să blocheze exportul direct către Orient și să ducă animalele prin intermediari și în exclusivitate prin firmele lor în Orient, via Bulgaria sau Grecia… S-a rostogolit un circ de zile mari cu teroriști sub pernă. Dar, vezi tu, cititorule, taman sirienii ăia teroriști și nelegiuiți, ni-l puseră la dispoziție pe Hayssam. Niște netrebnici, nu?

Nu o să vorbim acum nici de meciurile avute de Iohannis în trecut pe tema regionalizării, mai ales cu Dragnea, și cearta legată de capitala regiunii Centru (Sibiu sau Brașov). Deși pare că nu contează, omul chiar vrea să aducă capitala unei regiuni la Sibiu. Că e bine, că e rău, că e logic, că e fezabil, că nu…nu discutăm acum…

Nu contează. Klaus avea nevoie de circ. Pentru ce? Hai să vedem. Eu zic că pentru a tergiversa. Pentru a negocia. Deocamdată nu s-a negociat cu el. Și el, în acest joc politic, caută să se agațe de orice ca să stea la masă.

Nu la masa de la Cotroceni. La MASA PUTERII! Putere pe care nu a avut-o, practic, niciodată. Pe care și-ar dori-o! El nu a avut puterea pentru că i s-a dat acest post ca să nu iasă Ponta.

Ajuns la momentul când trebuia să spună ceva, a spus că nu acceptă. A fost un epilog al unui episod din acest circ. Dar să revenim:

Deși Klaus Iohannis a făcut astăzi una dintre cele mai mari prostii ale mandatului său, gestul trebuie înțeles în alți parametri decât se înțelege. Impotența electorală a PNL și frecția parfumată numită pompos USR l-au obligat într-un fel pe președinte să fie singurul care să poată “tempera” din avântul celor care au câștigat alegerile. Nu afirmațiile pompieristice ale lui Băsescu au dus la decizia de azi (omul își face treaba și le dă lecții la alde Turcan, Nicușor Dan sau Ghinea – să ai cel mai mic scor și totuși să fii singurul comunicator al opoziției și totodată catalizator media, și nu numai, denotă ceva experiență, nu amatorism ca la parveniții ăștia), nu au fost la mijloc certificate ORNISS, retele teroriste, sirieni și altele… Nu! Pur și simplu, cei de dreapta nu contează și singurul care mai are instrumente (foarte puține ) a rămas Iohannis.

Deși nu-i convine deloc. Deși riscă enorm. Deși crează premisele unei instabilități politice care nu e constructivă, mai ales prin prisma a ceea ce se întâmplă în Europa, și nu numai.

Deocamdată, însă, nu s-a ajuns la încălcarea vreunui articol din Constituție. Nu s-a ajuns la articolul 103. Tuturor li se pare că se acționează la limita Constituției, doar din cauză că actualul președinte se mișcă lent. A făcut consultările a doua săptămână după alegeri. În loc să ceară imediat o altă propunere, a mai așteptat o săptămână. E stilul lui de a nu-și asuma. E stilul lui de a tergiversa. Însă Constituția îl ajută. Acolo nu se prevăd timpi. Acolo se spune că desemnează o persoană în urma consultărilor. Că există o Decizie cu nr.80 din 2014, a CCR, care invocă faptul că președintele ar trebui să desemneze persoana propusă, da, există. Dar, invocarea se face într-o expunere din cadrul deciziei și nu vizează stricto senso interpretarea articolului 103.

Multi și-ar dori suspendarea lui Iohannis. Până la urmă, nici nu știu de ce mai avem președinte, dacă nu face altceva decât să încurce și nu să construiască (celor care acum vor sări de cur în sus, o să le dau cu Comisia Prezidențială privind Proiectul de Țară în cap, formată doar din apropiați ai lui Klaus, consilieri și alți asemenea, de parcă România ar fi a lui și nu și a celorlalți, și de parcă toată inteligența lumii s-ar afla în creierele unor neîmpliniți pe care nu o să-i numesc acum).

Chiar și Iohannis și-ar dori suspendarea. Ar ști că poate să revină în ring. Practic, vedeți voi, după alegerile parlamentare, rolul lui Iohannis s-a încheiat. Sau, mă rog, se încheie după desemnare și jurământul de la investitură. Ori asta înseamnă să devină anonim.

Suspendarea l-ar aduce în atenție. Atât pe plan intern, cât mai ales extern. Iar suspendarea nu s-ar finaliza prin demitere. S-a văzut asta când USL era pe val, având peste 65% din populație de partea sa. Absenteismul la vot, care a existat și acum s-ar replica și peste trei luni. Referendumul ar fi greu de validat și dacă se merge pe 30% cotă de participare. Dar pentru Iohannis ar însemna trei luni de expunere publică. În care s-ar victimiza.

Și cel mai important aspect: suspendarea lui Iohannis ar umple media de știri referitoare la acest subiect timp de trei luni de zile, astfel că, orice măsuri bune ar lua guvernul care vine, acestea nu vor fi mediatizate. Mai de interes va fi dacă s-a scobit suspendatul în nas decât dacă au crescut salariile sau s-a realizat vreo investiție importantă.

Celor care astăzi s-au trezit că Iohannis are ouă le transmit că sunt la fel de moi ca ieri. Și le mai transmit să-și ia la palme liderii și să-i trezească, pentru că altfel partidele de dreapta vor înceta să mai existe.

Celor care au pornirea să-l suspende, le transmit să nu-l ajute să se reinventeze. Și să nu uite că poporul i-a votat să conducă această țară indiferent de cine va fi premier. I-a votat să conducă și să facă ce au promis. Și le mai spun ceva: da, voi nu ați avut un plan B! Dar nici Iohannis nu are! O desemnare tot va face. Și el nu riscă să dizolve Parlamentul. Pentru că atât PNL, cât și USR nu ar mai face împreuna 30%. Pentru că acum guvernul este cel al lui Cioloș. Și e iarna. Și e frig! Iar guvernul nu are dreptul decât să administreze. Și iarna e foarte complicat să ai puteri limitate. Dacă vine zăpada visul frumos s-a destrămat…

Haideți să mergem înainte. Să fie încă o propunere urmată de o desemnare. Iar apoi să devină anonim. Așa cum a fost doi ani până acum. Și să vadă o țară întreagă că  : E greu să încerci să spargi nuci, când ai cur de lebădă!

2 Comments

  1. Frumos scris, cu nerv si cu pastrarea proportiilor realitatii politice.
    O singura observatie as avea: In Decizia 80/2014 a CCR la punctele 318 si 319 este exprimata exact interpretarea Curtii asupra art. 103 din Constitutie, astfel incat nu mai este nevoie de clarificari suplimentare, nu asa cum ati scris dumneavoastra ca nu interpreteaza art. 103.
    Mult succes in continuare.

    • Mulţumesc! Deşi pare, interpretarea aceea nu se raportează, opozabil, la art. 103. Este o consideraţie care nu ar fi luată axiomatic în cazul unui conflict constituţional ulterior. Pentru că diferenţa în interpretare este dată tocmai de alianţa post electorală, care nu are aceeaşi valoare de a impune ca o alianţă preelectorală, asumată de electorat, prin vot… nu o să mă contrazic mai mult, m-am inspirat de la oameni care mănâncă drept constituţional pe pâine şi am făcut şi eu propria analiză….respect opinia dumneavoastră, în schimb!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*