Fact and fake confusion

Hai, mai aberăm mult cu economia? #romaniitrebuiesastie ca primesc manipulare la pet. Sau aberăm până prindem vreo funcție guvernamentală? Că altă corelație nu pot intui, afirmatiile neavând legatură cu economia. Să nu cumva să vă educați propriul public într-o manieră la care nu veți găsi răspuns, nu de alta…

în #nudezinformarii de
Pentru ca este corect să educăm populația despre economie, voi prezenta replica la două postări despre unele aberații care se aruncă în piață, mizându-se pe faptul ca poporul oricum habar nu are si “halește” tot. Prima este legata de afirmația lui Cristian Păun.
“Creşterea economică nu este întotdeauna sinonimă cu dezvoltarea. Economia românească a crescut prin îndatorare, fără a construi niciun nou kilometru de autostradă”, spune analistul Cristian Paun.
Nu stiu daca autorul a realizat ca trăiește intr-o confuzie totală,  omul făcând o gravă confuzie între economie si cheltuielile bugetare, dar macar voi, cei care cititi aceste rânduri, sa nu intrati in acelasi tip de confuzie.
Cristian Păun ne spune ca economia romaneasca a crescut prin indatorare si motiveaza ca, peste toate astea nu s-a construit nici un kilomentru de autostrada.
In afara de aberatia cuprinsa in prima parte a afirmatiei, care nu are nici un pic de susțnere, pentru ca cresterea PIB nu s-a facut pe seama cresterii datoriei publice ci pe seama cresterii productiei industriale si a mentinerii consumului la un nivel ridicat, consum care a generat achizitii de bunuri de consum imediat si bunuri de larg consum, care au generat, productii interne si importuri, in vederea mentinerii echilibrului intre cerere si oferta, deci nici o legatura cu indatorarea, ci poate o legatura cu increderea de a achizitiona, economia romaneasca a crescut si pe seama cresterii investitiilor straine si a ajungerii la randament a unor investitii private.
O sa ajung si la autostradă, dar aici îl bag în “malaxor” si pe senatorul Cîțu.
Haideți să dăm cărțile pe față, domnule senator, ca sa nu mai prezentati apocaliptic tot, pentru ca, oricât v-ati dori sa veniti la putere, nu cred ca v-ati dori un alt Cîţu sa va impute, politicianist, ce invocati dumneavoastra acum, în postările dumneavoastră sub titlul #romaniitrebuiesastie. Care sunt măsurile guvernamentale care au generat inflație? Cresterea consumului, bănuiesc ca o sa spuneti. Statistica vă va contrazice, deoarece consumul populatiei in 2017 a fost mai mic decât cel din 2016. Să trecem la alt subiect: genereaza puseu inflaționist sau nu o dobanda pentru facilitatea de creditare superioara inflației medii anuale? Inflatia nu a fost 4,3 cum eronat sustineti, 4,3 este cresterea anuală a preturilor de consum, inflatia anuală a fost, in decembrie 2017, de 1,7%. Sa trecem mai departe: creditarea a crescut in număr credite si valori in tot anul 2017. Dobânzile au crescut si ele, mai ales la creditele de pana la un an. Asta înseamnă oameni care au incredere, care fac achiziții, care se împrumuta si achiziționează. De regula, o economie in criza se contracta, solicitarea pentru împrumut scade, dobânzile scad. In 2017, s-a intamplat exact pe dos. Datoria externă a scazut, ca pondere in PIB, cu 0,7% fiind una dintre cele mai mici din UE. Investițiile străine in 2017 au fost mai mari decat in 2016. Aceste date nu sunt guvernamentale, sunt datele publicate in rapoartele BNR. Invocați scaderea investițiilor publice. Pentru ca stiti ca lumea nu cunoaste modul in care randamentul investițiilor publice se regăsește în randamentul economic global al unei tari. Hai sa punem cărțile pe masă și aici: e o chestiune de optiune cu avantaje si dezavantaje sectoriale. Investițiile publice implica un efort bugetar care nu are un efect imediat in economie. In stiinta economica se reflecta in anualitatea randamentului. Cu alte cuvinte, pe limbaj popular, daca investesc 10 miliarde euro de la buget anul acesta nu am un efect in economie de 10 miliarde euro (e simplu de inteles daca ai in vedere o investitie intr-o autostrada, de ex. care nu se face in acelasi an si nu produce in acelasi an). Dacă ai la dispozitie 10 miliarde si alegi ca 5 sa-i bagi in piata si 5 sa-i investești, cele 5 miliarde băgați în piata produc, prin rulaj, lichiditate, rostogolire, cel putin un sfert din plasament, in timp ce ceilalti 5 se investesc in infrastructura, reprezentand doar cheltuială, fara randament. Când ai o tara cu doar doua clase sociale, bogati si săraci, care este motivatia de a întreține aceasta situatie si a face multe, multe investiții, pe care săracii nu ar avea cum sa le plateasca, si de ce nu ai împinge lucrurile înspre capitalizarea unei clase de mijloc?. De ce nu ai împinge lucrurile pentru ca economia reală sa crească. De ce nu le-ai forta? Este nevoie si de investiții dar hai sa mai spunem o chestie: una e sa aloci 6-7% într-un PIB de 170 miliarde, alta e sa aici 6-7% într-unul de 200 de miliarde sau dintr-unul de 250 miliarde. Întâi, crești PIB-ul. Cum? Cu cresterea economiei reale. Se tot inventează lucruri cum ca e totul pe făraș. Dar hai sa fim profesionisti, vorba lui Dinică. In iunie spuneati ca o sa intre tara in faliment cu legea salarizării, acum va supărați ca scad unele salarii la stat. Tara nu a intrat in faliment. In ianuarie 2017, toți spuneati ca nu vom avea crestere economica si ca va fi un deficit de peste 3,5%. Acum o dăm de gard, ca nu a fost crestere economica sustenabila ca, vezi Doamne, a fost pe consum. Păi dacă a scazut consumul, cum a mai fost crestere economica pe consum?
V-am indicat datele din rapoartele lunare ale BNR. INS a anunțat indicele anual al inflației, indicele mediu lunar al inflației, in toate comunicatele de pana la cel din ianuarie 2018. Unde cred ca exista niște probleme (nu numai de redactare-pentru ca dimineata au scris rata anuală a inflației a fost de 4,3, iar dupa amiaza au scris cresterea anuală a preturilor de consum a fost de 4,3 – ma refer la titlu. Chiar si graficul dimineata continea aceasta eroare-confuzie inflație-pret de consum). Înțelegeți esenta, dle senator: nu stam chiar atât de rău, stam chiar bine fata de alte economii europene mult mai volatile, unele chiar din zone euro. Insa trăim intr-un paradox: modelul economic despre care toata lumea vorbește nu se poate plia pe infrastructura socio-economica actuala României. România are prea putini jucători in piata si foarte multe gospodării ale populatiei. Autoconsumul se duce in 50%. Nu poti juca dupa regulile economice ale unei economii dezvoltate daca nu provoci mai întâi situații economice care sa conduca la creșteri accelerate, cu efectele aferente, cu antreprenori, cu jucatori. Ca sa reduci consumul trebuie sa reduci dependenta fata de consum. cA sa reducui dependenta fata de consum trebuie sa creezi middle class.
Tot modelul de care se vorbește din 2005, inclusiv cota unică, raționalizarea cheltuielilor bugetare, creditarea prudenta sunt bune in teorie, dar pe modelul real al economiei românești au inhibat mediul de afaceri. 30% din mediul de afaceri produce 80% din PIB. 60% din angajati au salariul minim pe economie.
Astea sunt probleme reale de infrastructura economica. Revenind la fond, sunt multe lucruri care au fost încurcate, inclusiv in revolutia fiscală, de pixul unor funcționari care nu au facut toate analizele de impact de la mfp. 
Dar, toate se pot rezolva, fara patos si constructiv. Penru ca ideile bază, principiile economice aduse de aceasta mica reforma, sunt benefice pentru economie si se va vedea in 2018.
In ceea ce priveste inflatia, a fost un mix, privat, de factori care au generat-o, dar nu este nesănătoasă. După 5 ani de deflație consecutivă, s-ar putea spune ca de fapt ajungem la inflație apropiata de zero in termeni de cincinal(cincinal ca la francezi, nu ca la comuniști). A fost generată de o crestere a preturilor la produsele agroalimentare, in mare parte, dar si de conversia la diferenta de curs. Am explicat in postarile mele cauzele inflației, cu bune si cu rele. Nu asta e neaparat problema. Dacă erați la guvernare aveați exact aceeasi inflație, deoarece creșterile de preturi au avut o componenta de doar 20% influenta a factorilor interni si 80% a factorilor de pret regionali sau europeni, bazați pe ciclicitatea productiei specifice(ma refer îndeosebi la ouă, unt si produse lactate) și pe crize sectoriale. Whatever, aveti dezbaterea dumneavoastra despre persoane, dar s-ar putea sa creați, din acest tip de comunicare, un mod de gândire periculos. De ce? Pentru ca, daca dumneavoastra stiti cum stau lucrurile, care sunt cauzele pentru care ceva merge sau nu merge in economie, care sunt factorii care conduc la un rezultat economic sau altul, cititorii dumneavoastra nu au aceleasi cunostinte. Si atunci, s-ar putea sa-i “educați” intr-un anumit tip de gândire, intr-o anumita paradigma, iar când partidul din care faceti parte va fi la putere si se va confrunta, sa zicem, cu fenomene similare, veti fi pus in situatia de a da raspuns. Evident le veti explica altceva decât i-ati invatat acum si veti parea “neserios”. Despre asta era vorba, in esenta, in afara de dezbaterea pe teme economice….
In încheiere, stati voi linistiti, ca avem destula minte….sa nu inghitim, ca stiuca, tot ce lucește.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*