EP. 3 ~ Care este situația reală a șomajului.

în Curs de Macroeconomie de

Dragi prieteni, în acest al treilea episod al cursului nostru vom discuta despre rata șomajului. Pentru a nu intra în conflict cu legislația care dă anumite limitări în timp șomajului și a nu crea confuzie, desi termenul uzitat în economie este cel de “șomaj”, eu voi folosi acest cuvânt cu înțelesul de “forța de muncă neocupată” sau “gradul de neocupare” când mă voi referi la șomaj. În fapt, noțiunea de șomaj este sinonimă cu aceea de inactivitate.

Auzim deseori ca există o problemă cu șomajul în multe țări, dar când auzim acest lucru trebuie sa stim la ce se referă problema.

Care tip de șomaj ridică probleme la nivel de economie ?
Care este cel care poate produce dezechilibre ?

Rata forței de muncă neocupate reprezintă raportul dintre numărul șomerilor (a persoanelor fără loc de muncă) și cel al populației de pe piața forței de muncă.

Populația totală cuprinde oameni care reprezintă forța de muncă activă și oameni care nu se află în forța de muncă activă. Pentru a fi în forța de muncă activă se iau în calcul toate persoanele de peste 16 ani, care lucrează sau își caută, în mod activ, de muncă.

Când discutăm despre forța de muncă avem o divizare între cei care sunt angajați și cei care nu au un loc de muncă și sunt șomeri.

Cum calculam rata de participare a forței de muncă a unei națiuni ?

Aplicând următoarea formula:

Rata de participare a forței de muncă = Forța de muncă/Populație.

Numărul şomerilor se calculează şi în corelaţie cu anumite variabile demografice, ca: vârstă, sex, stare civilă, dar şi ţinând cont de pregătirea profesională, de nivelul studiilor sau de repartiţia teritorială.

O caracteristică aparte urmărită în ceea ce priveşte analiza şomajului este durata acestuia. Din acest punct de vedere, se identifică un şomaj de scurtă durată (sub un an) şi un şomaj de lungă durată (pe o perioadă mai mare de un an).

În statistica românească, efectivul şomerilor se determină în două variante:

  • Şomerii înregistraţi sunt persoanele care au declarat că în perioada de referinţă erau înscrise la Oficiile forţei de muncă şi şomaj, indiferent dacă primeau sau nu alocaţie de sprijin, ajutor de şomaj, sau alte forme de protecţie socială.
  • Şomerii în sensul criteriilor Biroului Internațional al Muncii sunt persoanele de 15 ani şi peste care în decursul perioadei de referinţă îndeplinesc simultan următoarele condiţii:

    – nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri;

    – sunt în căutarea unui loc de muncă, utilizând în ultimele 4 săptămâni diferite metode pentru a-l găsi: înscrierea la Oficiul de forţă de muncă şi şomaj sau la agenţii particulare de plasare, demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunţuri sau răspunsuri la anunţuri, apel la rude, prieteni, sindicate etc;

    – sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă s-ar găsi imediat un loc de muncă;

Sunt incluse, de asemenea:

  • persoanele fără loc de muncă, disponibile să lucreze, care aşteaptă să fie rechemate la lucru sau care au găsit un loc de muncă şi urmează să înceapă lucrul la o dată ulterioară perioadei de referinţă;
  • persoanele care în mod obişnuit fac parte din populaţia inactivă (elevi, studenţi, pensionari), dar care au declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă şi sunt disponibile să înceapă lucrul.

Cum calculăm rata șomajului?

Aplicând următoarea formula:

Rata Șomajului = Numarul de Persoane Șomere/Total Forța de Muncă * 100

Există trei tipuri de șomaj funcție de cauze:

  1. Şomajul conjunctural, generat de reducerea volumului activităţii economice a întreprinderilor ca urmare a deteriorării conjuncturii economice interne şi/sau internaţionale, a variaţiilor conjuncturale ale cererii şi ofertei de bunuri şi servicii, care provoacă o reducere a necesarului de forţă de muncă.
  2. Șomajul fricțional. Este șomajul care rezultă din dinamica pieței muncii, care se datorează cifrei normale de afaceri pe piața muncii; folosit pentru a desemna probleme de lucru pe termen scurt/de potrivire a abilităților. O persoana dorește un alt loc de muncă și renunță la actualul job, un angajator se reprofileaza si dorește alt tip de angajat, chestiuni care se întâmpla zilnic, în ceea ce numimzona microeconimică.
  3. Șomajul structural. Reprezintă acea parte a șomajului care se datorează schimbărilor în structura economiei care duc la o pierdere semnificativă de locuri de muncă în anumite industrii. Aceste schimbări pot apare datorită: structurii sectoriale şi teritoriale a economiei, progresului tehnologic, structurii sistemului educaţional etc.

Funcție de raportul cerere-ofertă pe diverse pieţe şi de impactul acestora asupra piaţei muncii exista două tipuri de șomaj:

  1. Şomajul clasic, ca urmare a reţinerii întreprinzătorilor de a produce o cantitate mai mare de bunuri şi servicii. Chiar dacă există cerere efectivă, întreprinzătorii nu sunt interesaţi în lărgirea capacităţilor de producţie şi în angajarea de forţă suplimentară de producţie deoarece firmele fie sunt în pierdere de competitivitate – ca urmare a costurilor de producţie mai mari -, fie că nu-şi asumă noi riscuri; acest tip este numit şi şomaj prin eficienţă a producţiei.
  2. Somajul ciclic. Reprezintă indicatorul care ridică cel mai mare semn de întrebare analizei macroeconomice, fiind șomajul care se întâmplă în perioadele de recesiune, peste rata șomajului structural și structural.
  3. Şomajul sezonier este similar celui ciclic, în sensul că este determinat de fluctuaţiile cererii de forţă de muncă. În acest caz, fluctuaţiile cererii de muncă pot fi anticipate şi urmează un model sistematic de-a lungul anului.
    De exemplu, cererea de muncă în agricultură sau construcţii scade în lunile de iarnă. Întrebarea care se pune şi în acest caz este de ce firmele reacţionează la variaţiile sezoniere ale cererii de muncă prin disponibilizarea personalului şi nu prin reducerea salariului sau timpului de lucru.
    De asemenea, se poate pune întrebarea de ce muncitorii acceptă locuri de muncă în sectoare cu caracter sezonier.

    Răspunsul ar fi că pentru unii muncitori, existenţa ajutorului de şomaj pe perioada cât nu lucrează şi posibilitatea de a fi reangajaţi ulterior echivalează cu un concediu plătit. Pentru a atrage muncitorii în asemenea sectoare, firmele vor trebui să plătească muncitorilor salarii mai mari, care să compenseze faptul că nu vor lucra o perioadă de timp.

Şomajul fricţional sau cel structural pot apare chiar dacă, la nivel agregat, cererea totală de muncă egalează oferta.

Şomajul ciclic este asociat cu fluctuaţiile în ciclul afacerilor şi apare atunci când o scădere a cererii agregate pe piaţa bunurilor şi serviciilor determină o scădere a cererii agregate de forţă de muncă, simultan cu inflexibilitatea salariilor reale. Acest tip de şomaj este cunoscut în literatura economică şi sub numele de “şomaj keynesian”, după numele celui care l-a identificat şi analizat.

Șomajul ciclic este preocuparea reală a factorilor de decizie politică. O reacţie adecvată a guvernului la şomajul ciclic este să impună politici economice de creştere a cererii agregate, crescând cheltuielile guvernamentale, reducând taxele şi impozitele şi crescând rata de creştere a ofertei de bani.

Alte măsuri de politică economică se referă la elaborarea unor programe concrete concentrate asupra şomajului, incluzând credite temporare pentru dezvoltarea unor programe antişomaj de către firme private sau sectorul public.

În contextul implicaţiilor economice majore pe care le are şomajul, a legăturilor acestuia cu inflaţia, se vorbeşte despre o rată naturală a şomajului.

Rata naturală a șomajului reprezintă rata șomajului care apare ca o parte normală a funcționării economiei. Uneori se ia ca sumă a ratei șomajului de fricțiune și a ratei șomajului structural. Aceasta este rata șomajului atunci când economia este în plină expansiune.

În episoadele urmatoare vom studia despre inflație și despre corelația dintre inflatie și șomaj.

Facem însă o scurtă pauză, perioadă în care vă recomand să recititi ce am prezentat până acum.

Take-Home

Rata forței de muncă neocupate reprezintă raportul dintre numărul șomerilor (a persoanelor fără loc de muncă) și cel al populației de pe piața forței de muncă..

Populația totală cuprinde oameni care reprezintă forța de muncă activă și oameni care nu se află în forța de muncă activă. Pentru a fi în forța de muncă activă se iau în calcul toate persoanele de peste 16 ani, care lucrează sau își caută, în mod activ, de muncă..

Adrian Câciu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*