De ce nu reușește România să își folosească potențialul de dezvoltare?

în Inflația și Creșterea Economică de

România se bucură de un potențial de dezvoltare ridicat din perspectiva regională. România beneficiază de o multitudine de resurse naturale care deschid tot atâtea posibile opțiuni de dezvoltare. Opțiunile acestea de dezvoltare au însă legătură cu modul inteligent în care le valorifici. Deocamdată, testul inteligenței nu a fost trecut cu brio, iar resursele României nu sunt valorificate la un nivel care să conducă la dezvoltare.

Potențialul acesta nu va fi niciodată atins dacă nu realizezi investiții care să îl pună în valoare. Prezenţa unor resurse naturale într-o anumită regiune trebuie să atragă după sine transferul de resurse financiare către acea regiune.

Dezvoltarea este un proces cumulativ  şi circular, bazat pe elemente specifice (teritoriul, resursele naturale  şi umane, amplasarea geostrategică etc.)  şi pe o serie de avantaje comparative şi/sau competitive ce determină evoluţii regionale diferenţiate şi impune anumite categorii de intervenţii, în concordanţă  cu necesităţile locale și strategiile naționale.

Politica de dezvoltare a unei țări trebuie să țină întotdeauna seama de avantajele sau dezavantajele create de așezarea sa geografică, de resursele interne, de potențialul productiv, de contextul economic regional și mai ales de potențialul de creștere raportat la abordarea geo-strategică  reducerii decalajelor de dezvoltare și activare a valorii adăugate intrinseci.

Analiza avantajelor economice ale României în context regional este un subiect frecvent dezbătut şi analizat, atât la nivel politic, cât şi la nivel teoretic şi practic, părerile şi concepţiile specialiştilor fiind uneori contrare, dar de cele mai multe ori ajungând la un numitor comun: România se află în prezent la un nivel cu mult sub potențialul său de dezvoltare și mai ales la un nivel în care nu își pune deloc în valoare avantajele economice naturale.

Dacă fac o rapidă trecere în revistă a resurselor naturale care pot fi valorificate în beneficiul României, de la gaze, la petrol, de la energie hidro la cea nucleară, de la resurse de cupru sau cărbune, de la ape minerale la ape geotermale, de la terenuri agricole de o înaltă productivitate la păduri care se întind pe o suprafața mare din teritoriu, de la o zonă montană care se întinde pe o treime din țară, la o Deltă care este unicat în lume din multe puncte de vedere, este simplu de înțeles că potențialul de dezvoltare bazat pe resurse este imens.

În lupta economica globala, Romania are sansa de a se afla in zona de interes strategic a patru puteri mondiale: SUA, UE, Rusia și China.

În contextul in care fiecare dintre cele patru puteri doresc sa obțină avantaje strategice în zona de referință, interesul național al României cere ca oportunitatile sa fie tratate inteligent și profesionist și nu partinic sau superficial. Daca am atrage investitii de câte 20 de miliarde de euro de la fiecare, am fi departe.

Problema noastră este că, de regulă, contrapunem oportunitățile și nu le însumam! Și chiar asta facem, în raport cu cele patru puteri menționate mai sus, că oricum o abordăm, ori suntem cu UE, ori suntem cu SUA, iar de China și de Rusia ne e și rușine să gandim că am putea fi. Și banii stau la ușa țării, iar de intrat, intră mai degrabă conjunctural și mai puțin strategic.

Ca să vorbim puțin în cifre, ai nevoie de investiții de cel puțin 20-50 miliarde euro, pe un plan în cinci ani, pentru a dezvolta componenta de exploatare și prelucrare a resurselor naturale, resurse care depășesc, din estimările specialiștilor, valoare de 1.000 miliarde euro.

Cu numai 10 miliarde de euro care ar putea să provină dintr-un împrumut, industria minieră din România ar deveni performantă și resursele naturale s-ar putea exploata de societăți românești.

Când se va întâmpla minunea asta ca România să își pună în valoare potențialul de dezvoltare? Greu de previzionat.

Reducerea dezechilibrelor regionale economice şi sociale trebuie să reprezinte un obiectiv strategic al politicii economice în România.

De la investiții in infrastructura turistică și rutieră, pentru turism, la investiții în agricultură și în sectorul silvic, la investiții în sectorul extractiv și prelucrare a minereurilor, la investiții în dezvoltarea sectorului energetic regenerabil dar și fosil la multe și multe alte tipuri de investiții și finanțări în dezvoltare.

Care ar fi calea strategică de urmat?

Recunosc că sunt adeptul dezvoltării endogene care are la bază valorificarea resurselor sau tradiţiilor locale. O astfel de abordare creează o economie regională flexibilă, capabilă să se adapteze mediului exterior. Acest tip de dezvoltare generează creştere economică şi productivitate regională sporită. În condiţii de stabilitate economică, firmele vor promova programe pe termen lung, fapt ce va conduce la obţinerea de avantaje regionale. Această formă de dezvoltare regională se opune tendinţei de uniformizare, prin acceptarea varietăţii culturilor, a statutelor sociale, a tehnologiilor, a cunoaşterii și scoate în evidență specificitatea și oportunitatea dată de potențialul bazat pe resurse interne.

Din perspectiva apartenenței la Uniunea Europeană și a nevoii de convergență reală și de recuperare a decalajelor de dezvoltare nu totul se învârte asupra convergenței veniturilor, respectiv a PIB-ului/capita, pentru că este mai important decât puterea de cumpărare sau productivitatea muncii este productivitatea capitalului. Capitalul creează sustenabilitate în economie, iar sustenabilitatea economică generează venituri. Realizarea lanțurilor de producție, consolidarea sectorului producției industriale și realizarea unei oferte interne diversificate și neconjuncturale poate stimula competiția externă, exporturile și reduce deficitele. De asemenea, reformele structurale despre care vorbim de peste 20 de ani, trebuie să aibă loc, dacă dorim dezvoltare.

De asemenea, cum spuneam, am putea să începem prin a nu mai contrapune oportunitățile. Am putea să fin consecvenți și să punem în aplicare o serie de strategii de interes național, care să nu mai fie adaptate politic de o putere sau alta.

Creșterea producției, diversificarea ofertei, productivitatea capitalului pot conduce la dezvoltarea mediului de afaceri și creșterea ocupării forței de muncă, cu efect în creșterea veniturilor și în realizarea unei coeziuni economice și sociale.

Avem tot ceea ce ne trebuie pentru a ne dezvolta, dar nu avem nimic fără consecvență în aplicarea strategiilor de dezvoltare.

Iar dezvoltare sustenabilă fără consecvență nu înseamnă decât episoade conjuncturale în care, aparent, o ducem mai bine!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*