Construcția kafkiană a bugetului României

în Analize economice.Invitati de

Cum, cine-i Kafka? Nu știi? Nici nu trebuie! Nu, nu trebuie să-l citești! Adică, da, într-o societate normală, ar trebui să-l citești și pe Kafka, doar așa, ca să afli cum să nu-ți trăiești viața. Dar la noi, în România, nu e nevoie să-l citești pe Kafka. De ce? Pentru că trăiești cu Kafka de când te naști! Trăiești într-o societate kafkiană! Ești zi de zi cu Kafka lângă tine. Îl vezi peste tot. Tot ceea ce ți se pare anormal este un pic de Kafka! Uneori, chiar normalul, regularul, este kafkian. Asta este țara noastră, sper să o schimbăm vreodată. E greu să îl anulezi pe Kafka din societatea noastră. Pentru că toți cei care hotărăsc pentru tine, gândesc deocamdată kafkian. Nu, nu au învățat la școală. E mai simplu să o facă așa. Pentru că e mai “safe” pentru ei.

Chestiunea asta cu bugetul comportă o prezentare lungă, nu știu și nici nu îmi propun să ating toate chestiunile de absurd din modul în care se construiește și cum contravine principiilor de bază ale gestiunii economice (economikos – autogospodărire – din gr.) dar, să trăiască dom’ Gherghina!, a cărui fantomă continuă să întunece mințile constructorilor de bugete din Ministerul Finanțelor și din Parlament. Să trăiască și parlamentarii ăia care au aprobat legi care au încărcat bugetele României, dar care nu au integrat și nu au privit în ansamblu efectul încărcării acestor bugete, raportat la capacitatea reală de finanțare. Dacă nimeni nu va avea curajul să facă ordine în capitolul bugetare, eșecul este asigurat. O să vă dați seama din câteva exemple.

O să prezint câteva chestiuni… nu le scriu pe toate acum din lipsa de timp, așa că luați postarea asta ca un mini-serial… o să adaug pe parcurs… Ceea ce vreau să spun pentru început este că decizionalii, parlamentarii și noi oamenii trebuie să ieșim din niște confuzii. Cum ar fi aceea că pensiile se plătesc numai din bugetul asigurărilor de stat, inclusiv pensiile militare sau cele speciale! Cum ar fi aceea că Sănătatea este exclusiv finanțată din contribuțiile de asigurări de sănătate. Cum ar fi aceea că asistența socială se finanțează din bugetul asigurărilor sociale de stat… sau cum ar fi multe altele…

Pentru început, să plecăm de la ideea că România are trei bugete mari și late (nu o să mă refer la cele mici, derivate oarecum din astea trei):

Bugetul de stat (unde vin toate taxele, accizele și impozitele). Din el se plătesc cheltuieli de personal, cheltuieli de funcționare a administrației (inclusiv achiziții), cheltuieli de investiții, datorie publică și… pensii!!! Da, pensii militare de stat, pensia de asistentă minimă garantată – cea de 400 lei/lună. Tot de aici se finanțează cheltuielile cu programele publice de sănătate, se finanțează medicina de urgență, se finanțează spitalele (prezint în mare și în sinteză, ca să nu vă plictisesc).

Bugetul asigurărilor sociale de stat (unde vin contribuțiile pentru asigurări sociale de stat – angajat, angajator). Din el se plătesc pensiile de stat și pensiile agricultorilor…

Bugetul asigurărilor sociale de sănătate (unde vin toate contribuțiile pentru asigurări sociale de sănătate – angajat, angajator). Din el se finanțează sistemul public de sănătate, de la analize, medicamente compensate, medici de familie, consultații, la intervenții medicale, precum și programele de sănătate curative.

Orice analiză ar trebui să înceapă din perspectiva raportului constructiv al fiecărui buget, în sensul de a afla dacă instrumentele de politică fiscală asigură fiecăruia din bugete resursele financiare necesare pentru acoperirea nevoilor sistemului și programelor. Cu alte cuvinte, nu numai pe baza lui “te întinzi cât ți-e plapuma”, ci și pe baza lui “poate e plapuma prea mare sau plăpumarul nu  mai are lână”.

Nu are rost să fac această analiză acum dintr-un singur considerent: cadrul fiscal actual nu permite o altă plapumă, plapuma actuală este destul de ponosită, dar nu există nici un chef al unora să o schimbe, drept pentru care toate trei bugetele sunt, din start, sortite deficitului.

Mai spun doar o chestiune legată de cele trei bugete: dacă bugetul de stat are la îndemână instrumentul alimentării prin împrumuturi externe  (limitat, e drept, și așa e și corect) sau prin emisiuni de obligațiuni sau titluri de stat, ca surse de finanțare alternative care suplinesc veniturile colectate și conservă deficitul bugetar în marje permisibile, celelalte două bugete nu au aceste instrumente la îndemână și sunt strict dependente de gradul de colectare a veniturilor specifice și, după caz, de transferuri de la bugetul de stat.

Până acum nimic neapărat kafkian…, deși este…, dar implicit…

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*