#analize în #economie și #fiscalitate

Author

Adrian Câciu

Adrian Câciu has 142 articles published.

Pică pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă. Majorarea pensiilor se poate face doar printr-un mix de măsuri economice

în Analize economice.Invitati de

Această expresie celebră şi arhicunoscută de toţi românii se potriveşte de minune tuturor celor care discută de majorarea pensiilor cu 40% de la 1 septembrie 2020, inclusiv guvernanţilor dar şi actorilor instituţionali.

În toate prezentările, explicaţiile, declaraţiile publice sau simulările savante se vorbeşte exclusiv despre impactul majorării punctului de pensie asupra bugetului public, discutându-se la fel de exclusiv doar de impactul pe cheltuieli, de parcă această majorare ar trebui să fie “para” care trebuie să cadă în capul lui “nătăfleaţă”, fie acest “nătăfleaţă” Guvern, Consiliul Fiscal, popor sau pensionar.

Probabil şi convine acest stil de a arăta doar impactul pe cheltuieli, pentru a crea o percepţie negativă, de imposibilitate aritmetică şi de apocalipsă financiar-bugetară, pentru că este calea cea mai facilă cu care se poate manipula o societate întreagă, societate care oricum nu agreează discuţiile despre cheltuieli sociale făcute cu “orice preţ”.

Singurii care au introdus în discuţie posibilitatea unei abordări mai ample sunt, trebuie să recunosc, cei de la Consiliul Fiscal, care au spus că în lipsa unor măsuri care să aducă venituri suplimentare pe partea de contribuţii sociale, majorarea pensiilor creează un dezechilibru fără precedent asupra finanţelor tării. Ce aş putea reproşa Consiliului Fiscal pe tema asta este faptul că nu a accentuat fraza ci a strecurat-o printre altele, ca să treacă neobservată şi să rămână de impact doar frazele despre creşterea deficitului public ca efect al aplicării singulare a majorării pensiilor.

Abordarea guvernamentală este evident una de “nătăfleaţă” care aşteaptă să “cadă para”, dar preferă sau speră să se rupă pomul şi chiar ajută la căderea acestui pom. Declarativ, evident că “nătăfleaţă” aşteaptă să cadă “para”. Practic, taie pomul.

Explic imediat:

Majorarea pensiilor în fiecare an a venit însoţită de o serie de măsuri care au ajutat în primul rând la majorarea veniturilor din contributii, astfel încât majorarea de pensii să nu vină cu un deficit suplimentar.

Putem lua ultimii trei ani ca exemplu, când am avut o majorare destul de accelerată a pensiilor dar am avut şi un deficit pe bugetul de asigurari sociale în scădere.

Cum a fost posibil? Măsuri de creştere a veniturilor brute. Pe parte publică şi privată. Creşterea salariului minim brut a adus un supliment important de contributii de asigurări de stat, efectul creşterii salariului minim s-a resimţit şi a împins la o creştere a salariului mediu brut, care la rândul său a generat contribuţii de asigurări suplimentare la buget, creşterea salariilor bugetare a condus la un supliment de contributii la buget, iar nu în ultimul rând, economia în expansiune a condus la plata unor contribuţii de asigurări sociale de stat mai mari de către întreprinzătorii cu profesii liberale sau de către ceilalţi întreprinzători care plătesc CAS.

Aţi simţit vreo problemă în economie cu privire la acest aspect, la acest mix de politici care a împins veniturile în sus, a redus deficitul la pensii şi a facut posibilă majorarea pensiilor? Chiar şi inflaţia generată de creşterea veniturilor s-a situat într-o marjă rezonabilă şi suportabilă de către cetăţeni şi economie, contrazicând parcă expresia “nu poate să crească…(ceva) cu atat daca creşte…(altceva) cu mai putin”. Dacă ne uităm în ultimii trei ani, avem o inflaţie cumulată de 9%, raportat la o creştere a veniturilor de 45% în medie.

Ei bine, ca să revin la subiect, nu poti avea o nouă majorare a pensiilor daca nu vii cu masuri suplimentare de creştere în continuare a veniturilor. Nu ai spaţiu de manevră, pentru că el a fost compensat de anterioarele majorări.

Nu poţi creşte taxe şi nici nu e recomandat să creşti taxele pe muncă. Dar poţi stimula creşterea veniturilor şi mai ales poţi stimula crearea de noi locuri de muncă.

În lipsa acestori stimuli economici, orice dezbatere pe majorarea punctului de pensie va fi anulată de aritmetica simplă şi cinică.

Vă prezint o ipoteză de lucru, simplu redactată pentru a fi pe înţelesul tuturor desi stiu că vor fi destui care să spună că ne pleacă investitorii şi ca dau firmele românesti faliment dacă mai cresc salariile.

Ca să preîntâmpin o astfel de abordare o sa spun doua lucruri: productivitatea generală a muncii din România permite un salariu minim de 1.000 de euro, în acest moment. (atenţie: generală, mediană şi nu neapărat sectorială sau subsectorială). Orice creştere de salarii se vede în preţ, este adevărat, numai că ponderile diferă în funcţie de volumul de produse sau servicii valorificate şi nu va fi niciodata 1:1 (dacă am o creştere a salariului cu 25% nu voi avea o creştere a pretului produsului tot cu 25% ci undeva cu 2-5%).

Să începem simularea economică, zic:

Pentru a începe trebuie să ştim care este impactul majorarii punctului de pensie cu 40% de la 1 septembrie 2020 precum şi aplicării noi legi a pensiilor.

Documentul oficial pe care îl luăm în considerare este Anexa la Legea nr. 6/2020 a bugetului asigurărilor sociale de stat, care ne arată impactul anual pe anii 2020,2021 şi 2020, precum şi sursele de finanţare.

Avem impactul intrinsec pe cheltuieli de asistenţă socială care este de:

          – 16,5 mld lei în anul 2020;

          – 33,47 mld lei în anul 2021;

          – 40,86 mld lei în anul 2022.

Din analiza bugetului asigurărilor sociale de stat, observăm că impactul pe cheltuieli este susţinut de venituri suplimentare din contributii de:

          – 7,7 mld în anul 2020;

          -13,84 mld lei în anul 2021;

          – 21,55 mld lei în anul 2022.

Rezultă astfel că impactul pe cheltuielile aferente pensiilor este atenuat partial cu măsurile economice în derulare sau care au efect în majorarea veniturilor din contributii.

Rezultă de asemenea că, diferenţa de acoperit pe aceşti trei ani este următoarea:

          – 8,78 mld lei în anul 2020;

          – 19,73 mld lei în anul 2021;

          – 22,07 mld lei în anul 2022.

Această diferenţă se acoperă din subventii de la bugetul de stat. Cu alte cuvinte, bugetul de stat, în loc să folosească banii respectivi pentru alte cheltuieli, inclusiv de investiţii, este forţat să transfere acesti bani către bugetul de pensii.

Iar de aici apar problemele, pe de o parte că este poibil ca această afectare a bugetului de stat sa faca imposibilă realizarea altor cheltuieli mai prioritare pentru economie, dar mai ales, riscul ca aceste transferuri sa se realizeze din aceeaşi anvelopă bugetară, în contextul în care creşterea economică ar fi zero.

Acesta este momentul în care toată lumea s-a blocat şi asteaptă să cadă “para” sau să să se taie pomul.

Iată o ipoteză de lucru care creşte veniturile din contribuţii astfel încât întregul impact generat de aplicarea legii pensiilor este “înghiţit” şi suportat de economie cu efecte multiple, unul dintre acestea fiind creşterea puterii de cumpărare iar al doilea fiind creşterea randamentelor economice brute.

Creşterea salariului minim la 3.000 de lei brut ar duce un plus de contribuţii de asigurări sociale de stat, faţă de momentul actual de 3,5 miliarde lei.

Efectul creşterii salariului minim brut ar fi acela de creştere a salariului mediu brut cu până la 20%, ceea ce ar conduce la un venit suplimnetar de contribuţii de 7,79 miliarde lei.

Impozitarea tuturor pensiilor cu valoare peste 2.000 de lei (inclusiv a celor speciale sau de serviciu) în raport progresiv, cum am explicat în alt articol, ar putea aduce un venit suplimentar la bugetul de stat cuprins între 1 şi 3 miliarde lei (funcţie de grila de impozitare care s-ar decide).

Cresterea randamentelor întreprinzătorilor care plătesc CAS, luată ca ipoteză în raport de prognoza de creştere economică avută în vedere pentru acesti 3 ani, aduce un plus de venituri din contributii de 1 miliard lei.

Programe de stimulare a ocupării forţei de muncă active, care să conducă la crearea a 500.000 de noi locuri de muncă în cei trei ani luaţi în calcul ar aduce un plus de contributii cuprins între 4,5 miliarde şi 6 miliarde lei.

Din ipoteza de mai sus, am avea un plus de venituri din contribuţii de 17,79 miliarde până la 21,29 miliarde lei.

Dacă raportam la necesar, observăm că acesta se compensează integral pe anii 2020 şi 2021 şi aproape integral în anul 2020.

Dar, am avea efect şi în creşterea PIB prin menţinerea cererii agregate la un ritm alert, prin crearea de noi locuri de muncă şi furnizarea evidentă de noi servicii si bunuri care concură la formarea PIB.

Am avea efect şi în multiplicarea capitalului, pentru că rata de economisire este în creştere, ori o creştere a economisirii populatiei de la 124 miliarde lei în anul 2019 la 150 miliarde lei, minim în 2021, ar conduce la un supliment de capital pe zona pieţei de intermediere financiară care poate conduce la mai mult capital pentru zona economică.

Un alt efect este dat de diminuarea deficitului public şi mai ales de scăderea presiunii pe împrumuturi, care generează economii în zona consumului guvernamental.

Şi mai sunt şi altele….

Să fac totuşi o prezentare şi a situaţiei cu “tăiatul pomului”.

Guvernul nu avea cum să nu ştie de presiunea pe buget generată de legea pensiilor. Nu se poate invoca de nimeni că nu se stia de acest impact, mai ales că el a fost asumat atât în legea bugetului de stat, cât şi în legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Ştiut fiind acest lucru, Guvernul a acţionat precum armatele din asediu, tăind căile de aprovizionare ale cetăţii (în cazul nostru cetatea este bugetul) şi a tăiat din sursele de finanţare.

O sursă de finanţare directă a veniturilor din contribuţii o reprezenta vechiul mod de impozitare a contractelor part-time, care, dacă era lăsat ar fi adus un plus de 1 miliard lei la bugetul asigurărilor sociale de stat.

O altă sursă de finanţare o reprezentau programele axate pe crearea de noi locuri de muncă, care ar fi putut aduce până la 1,5 miliarde lei contributii suplimentare în anul 2020.

O altă sursă de finanţare o reprezenta creşterea salariului minim, în procent mai mare decât a fost făcut şi creşterea si a salariului minim pentru cei cu studii superioare. Din această creştere ar fi putut veni un supliment de 1,5 – miliarde lei, sau chiar de 3,5 miliarde lei dacă s-ar fi mers cu creşterea salariului minim la 3.000 de lei.

Pe cale de consecinţă am fi avut un un supliment de venituri total (incluzând întreaga creştere a masei salariale) de 18,99 miliarde lei în anul 2020 faţă de doar 7,7 miliarde lei cât este estimat in legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Nu mai aduc în discuţie celelalte taxe tăiate, pentru că ele reprezintă alt tip de impozite şi puteau face obiect de discuţie doar în caz de acoperire din alte surse a deficitului de la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Orice analiză ne aduce la o singură concluzie: abordarea guvernamentală nu a fost una de a maximiza veniturile statului pentru a suporta presiunile generate de cheltuieli ci, din contră, de a slăbi, a micşora anvergura acestora, parcă intenţionat pentru a face practic imposibilă aplicarea legii pensiilor fără crearea unor derapaje bugetare majore.

Iar totul este făcut transparent, la vedere, cu aroganţă, în lumina reflectoarelor şi nimeni, deocamdată nu arată că se putea şi altfel.

Eu cred că se putea şi altfel!

Să fiţi iubiţi!

2019! A new begining!

în Puncte de vedere de

Anul 2019 a fost pentru mine anul unei experiente de tip known-sharing la scara destul de largă pe care am dorit să îl fac cu toți cei cu care am interacționat atât prin intermediul Facebook, dar și prin intermediul publicațiilor online Capital, PSNews, DC Business sau DC News sau edițiilor tipărite ale diverselor publicații, precum și prin intermediul televiziunilor și țin sa le mulțumesc producătorilor, moderatorilor și reporterilor posturilor Antena 3 și Antena 1, dar și producătorilor emisiunilor live de la DC Business pentru extraordinara colaborare pe care am avut-o în anul 2019.

Le mulțumesc, de asemenea, prietenilor din mediul academic care m-au susținut și sprijinit astfel încât explicațiile pe care le-am prezentat sa aibă o fundamentare tehnică solidă.

Această activitate se înscrie în demersul pe care l-am început de ceva timp și anume “Economia pe înțelesul tuturor” și a venit firesc, din nevoia de a explica maselor largi de oameni, realitatea economica dar și noțiunile de baza cu care erau și sunt asaltați zilnic.

Am fost, de multe ori, intrigat de suficienta unor “guru” care apăreau pe la TV sau prin presa și vorbeau panicard despre anumite noțiuni pe care le corelau de situații de moment, fără să le explice, fără să tina cont ca publicul neavizat poate fi pus în situația de a intra în stări psihoză generala pe baza cărora sa se manipuleze cu nonșalanță.

Am spulberat peste 10 mituri false, printre care pe cel al deficitului comercial bazat pe consumul final, cel al consumului bazat pe importuri, cel al deficitelor gemene, cel al cursului valutar, cel al ROBOR, cel al inflației, cel al productivității muncii, cel al banilor trimiși în tara de diaspora, cel al dobânzilor la titlurile de stat, dar și cel al capitalului de tip colonial care ne frământă zi de zi.

Am fost deosebit de impresionat de setea de cunoaștere care exista în societate, de nevoia de a ieși din bezna și manipulare și nevoia de libertate.

A fost un an plin, în care voi, prietenii și cititorii mei, ați fost eroii.
Pentru că voi ați avut răbdare sa ascultați și sa înțelegeți ce vi se întâmplă și de ce vi se întâmplă.

Dacă eram vreun prețios îmi era de ajuns sa nu împart nimic cu nimeni, sa fiu discret, sa îmi vad de viata mea având destul bagaj de cunoștințe pentru a avea un nivel de trai foarte bun.
În prețioșii aceia în care nu m-am regăsit, îi regăsiți pe mulți din societatea noastră, mulți care nu dau doi bani pe voi cei mulți și pe care ii interesează doar soarta lor.
Probabil pe acei prețioși i-am și deranjat destul de tare, dar le recomand sa nu mai fie deranjați.
Eu nu am dușmani. Iar asta e cea mai mare diferență între mine și ei.

Sa se gândească ca un popor nepregătit nu produce valoare adăugată la nivelul la care ar face-o un popor pregătit.

Pe mine m-ați interesat voi!

Iar feed-back-ul a fost deosebit și va mulțumesc!

Ce aș putea să vă doresc pentru noul an?
Să fiți sănătoși și sa iubiți oamenii.
Sa va uitați dincolo de propria familie și sa întindeti o mână de sprijin sau un cuvânt bun oricui din jurul vostru.

Să terminați sa priviți politica precum bătălia între fanii de fotbal. Politica trebuie sa fie rezultatul dorințelor voastre iar niciodată politicienii să nu vă fie idoli. Politicienii trebuie să știe ca trebuie sa facă ce doresc oamenii și nu invers.
Până la urma asta este esența politicilor publice care se nasc, natural, de jos în sus.
Există, evident, și politicieni sau oameni care sa cred buricul pământului.
Va recomand sa le spuneți ca oricât de burici s-ar crede, tot creierul gândește, iar inima pune în funcțiune.
Buricul se taie, la naștere.

Vă recomand să nu mai împărțiți lumea în proști și deștepți. Nu exista asa ceva. Exista oameni instruiți și inițiați și oameni mai puțin instruiți sau inițiați.
Ajutați dacă puteți, nu sunt competitorii voștri ci sunt cei care mâine va pot ajuta, la rândul lor.

Așa cum va recomand sa nu mai fiți într-o perpetua competiție cu ceilalți. Este o competiție falsa.
Singura competiție pe care un om trebuie sa o aibă este cu el însuși, el de azi cu el cel de ieri. Atât.

Despre anul 2020, estimări și prognoze, în curând.

Acum, doar vă mulțumesc și vă recomand să ținem aproape și să încercăm sa fim mai buni, mai profesioniști, mai valoroși.

Să aveți un an cu belșug și liniște!
Voi ajuta cât pot să vi se întâmple lucruri bune!
La mulți ani!
PS: Enjoy!

Lucrurile nu pot fi lăsate pe sistemul “om trăi și om vedea”

în Puncte de vedere de

Promulgarea legii pentru modificarea Codului Fiscal (legea care modifica accizele și abroga supra-impozitarea contractelor part-time) înaintea promulgării legii bugetului ne aduce intr-o situație similara anului 2019, cand era adoptata legea plafoanelor, dar au fost introduse o serie amendamente la legea bugetului care au modificat indicatorii de deficit și implicit plafonul de deficit (amendamentele cu dublarea alocatiilor care au marit deficitul cu 0,2 puncte procentuale, iar deficitul era deja adoptat prin legea plafoanelor).

În situația de astazi, prin promulgarea celor doua legi, deficitul din bugetul de anul viitor creste cu 0,35 puncte procentuale ajungând la 3,95%, iar veniturile se diminuează cu aproximativ 4 miliarde de lei fiind afectate urmatoarele capitole de venituri:
Venituri din contribuții, venituri din accize, venituri din TVA, venituri din impozitul pe venit.

În mod normal, proiectul de buget ar trebui retrimis în Parlament, pentru ca actele normative în vigoare la prezumtiva data a promulgării lui (06 ianuarie 2020) nu sunt conținute în capitolele bugetare, iar legea plafoanelor nu permite un deficit mai mare de 3,6%.

De asemenea, și masurile de politică fiscal-bugetara suferă modificări, în consecință.

De altfel, Consiliul Fiscal a atenționat asupra acestui aspect.

De ce este importanta o retrimitere?

Pentru că există riscul ca, neprezentand măsuri alternative de menținere a veniturilor în limitele initial asumate, să fie sacrificate cheltuieli, în vederea încadrarii în ținta de deficit stabilita prin legea plafoanelor (promulgata).

Ori, aceste lucruri, nu pot fi lasate pe sistemul “om trai si om vedea” ci trebuie stabilite si asumate de la început.

Stabilesti venituri suplimentare, trebuie sa arati sursa de finantare, volumul veniturilor pe fiecare capitol, iar daca reduci cheltuieli trebuie stabilit clar care obiective nu se finantează, trebuie analizat daca este posibip amânarea, trebuie corelat cu legislatia care obligă la finanțare, trebuie vazut care sunt efectele (studiu de impact), iar acest fapt trebuie agreat si prezentat transparent.

Îmi doresc sa fim profesioniști. Nimic mai mult!

Un buget neserios!

în Puncte de vedere de

De ce nu am încredere în bugetul prezentat de actualul ministru de finante si asumat de guvern?
Aș incepe cu cel mai recent episod, a doua rectificare bugetară, anunțată cu tam-tam și cu spectaculozitate, ca să justifice un deficit de 4,4% creat printr-o șmecherie (o redau mai jos), după care, la nici doua saptamani, să vedem cum guvernul începe să se plângă că mai vor o rectificare bugetară că nu au facut bine rectificarea și mai au nevoie de bani la o serie de obiective.

Cum sa ai încredere în cineva care face un buget, daca nu a facut o rectificare cum trebuie?
Degeaba i-au zguduit BNR si Consiliul Fiscal și nu le-au mai permis a treia rectificare, că nu s-au trezit si asta se observă si în bugetul asumat.

În care se prezinta venituri fiscale nesustenabile, având in vedere ca se afla la promulgare legea de abrogare a supraaccizei si legea de abrogare a supraimpozitarii contractelor part time, la care se adauga si taxele care se taie prin aprogarea OUG 114, asumata si aceasta pe picior, fara studiu de impact.
Acte normative care reduc veniturile cu 8 miliarde de lei.

Cum să ai încredere că cresc investițiile la 50 miliarde lei, când executiile bugetare pe ultimele 10 ani ne arata că, an de an, investitiile s-au realizat în proportie de doar 50-60% din programat?
Și nu pentru că s-au luat bani de la investitii ci pentru ca avem o legislatie a achizițiilor publice care încurajează blocarea investitiilor.

Și de ce, daca știi că nu ai cum sa faci investitiile pentru ca tai programele care duc banii sigur in economie(gen PNDL, dar si altele printre care cel de gradinite si statiuni balneare), vii si insisti sa pui din start in buget cei 50 de miliarde lei, când puteai să pui doar 25 de miliarde, construiai bugetul pe un deficit cu 2,2 puncte procentale mai mic, te inchizi intr-un deficit cu mult sub 3% pe cash si adaugi la rectificare daca chiar vezi ca exista potential?
Si hai, nu vii cu ele la jumatate, dar vii cu ele exact cât să te închizi in deficitul de sub 3%.

Este o mare greseală acest deficit crescut, care îți tine costul de finantare crescut, care scumpește banii din piață, care va ține ROBOR în crestere, cu efect asupra ratelor a sute de mii de români, dar si presiunea pe inflatie crescută.

Este un buget care nu atenuează presiunile pe deficitul de cont curent, care inhiba încrederea investitorilor straini, ceea ce are ca efect reducerea ISD-urilor în anul 2020 si mai ales, un buget care se bazeaza pe cresterea datoriei publice a României la 37% din PIB.

Este un buget care dă startul crizei imobiliare, o criză care va fi contagioasă la nivel de economie internă.

Este un buget care nu restructurează capitalul din economie si nu reduce arieratele, mentinand capitalul negativ, unde nu există preocupare de interventie în sistemul tripartit bancă-stat-privat, care scotea 35 de miliarde euro la lumină.

Este un buget care nu este însotit de măsuri de crestere a bazei impozabile din zona economiei gri sau de combatere a fenomenelor de mare trafic și spălare de bani, economie gri a cărei valoare se situează la peste 61 de miliarde de euro.

Este un buget care nu este însotit de un plan de masuri concrete pe combaterea marii evaziuni fiscale si transferului de venituri, ci din contră, prin scoaterea din zona de monitorizare a unor actori economici importanti se pierde urma banilor scoși din tara neimpozitati ( a se vedea cele scrise de Radu Soviani). Un buget care pierde astfel o suma cuprinsa intre 21 de miliarde de euro si 26 de miliarde de euro.

Este un buget care nu produce consolidare fiscala si este criticat atât de catre specialistii BNR cat si de cei ai Consiliului Fiscal.

Este bugetul care poate conduce la retrogradarea ratingului de tara a României ceea ce este foarte grav, iar acesta este un risc major, dat de o vulnerabilitate în programare.

Este un buget în care stimulii economici pentru micii întreprinzatori dispar si apare un sprijin pentru marii intreprinzatori din energie dar care nu va fi aprobat de CE, pentru ca nu se poate face dovada lipsei absorbtiei interne a pierderilor.
Cu alte cuvinte tai bani siguri care vin in economie, propunându-ți să cheltui bani pe ceva neaprobat de catre Comisia Europeană ca ajutor de stat, cu încalcarea inclusiv a articolului 106 din Constitutie, dar si a articolelor din TFUE care obliga ca orice ajutor de stat sa se poată acorda doar dupa decizia CE.
Si daca tot nu ai decizia CE de ce maresti deficitul?
De ce nu prinzi banii la rectificare dupa decizia CE?
Undeva, pare ca ai prins cheltuiala ca sa creada unii baieti destepti ca vrei sa îi ajuti. Dar pe seama tuturor costurilor statului si ale poporului.

Este un buget bazat pe consum guvernamental creat pe datorie, in loc sa fie bazat pe stimulente economice care să ajute la consolidarea creșterii economice.

Nu în ultimul rând, este un buget bazat pe o creșetere economică nerealistă, in contextul în care Comisia Europeană si Fondul Monetar International apreciaza cresterea economica pe 2020 ca fiind la 3,5-3,6% și nu 4,1% cât își propune actualul guvern.
Voi mai spune că va exista o presiune mare pentru că sectoarele dependente de Germania și Franta vor intâmpina mari dificultati în a avea comenzi și a produce ofertă.

Rămăsese sa va spun și șmecheria celei de-a doua rectificări:
Șmecheria celei de-a doua rectificări a fost aceea ca totul s-a facut pentru ca actualul Ministru de Finante să nu fie acuzat că nu va încasa veniturile programate și să se laude cu orice încasare (desi aceasta este sub nivelul nu numai potențial dar și normal).
Așa se explică tăierea veniturilor din buget, pentru ca odata cu taierea lor a dispărut si programarea pe venituri.
Dispărând indicatorul la care sa te raportezi, e ca si cum ai liber la orice lipsa de performanță.
Ce contează că această smecherie a dus deficitul exact în cap si a făcut ca România sa încalce Tratatul de la Maastricht?
Populismul si demagogia acestui tinerel sunt cele care au contat si vor mai conta exact 2 luni începând de astăzi.
Pentru că toți profesionistii din mediul de afaceri au inteles care îi este valoarea si au inteles si cei care, de fapt, conduc tara.

Si mai redau ceva, redau ce spunea actualul ministru de finante despre anul 2019 si 2020, ca sa vedeti că nu poti avea incredere în cineva ale cărui previziuni economice sunt total pe lângă realitate:
“există două scenari pentru evoluția viitoare a economiei:
În primul caz, creșterea economică se stabilizeaza în jurul raței de creștere de 2% pe an. Este grav dar un guvern responsabil ar putea să readucă economia la rate de creștere de peste 5% în 2020. Un guvern responsabil înseamnă renunțarea la nebunia cu programul de guvernare și reducerea deficitului bugetar imediat…
În al doilea caz, economia intră în recesiune în 2019. Se prăbușește sub greutatea ineficienței și a birocrației, a lipsei de forță de muncă, a lipsei infrastructurii și a pericolului creșterii taxelor…În acest moment nu mai poate fi evitată scăderea ratei de creștere a economiei spre 2% pe an.” – extras din Raport privind economia României în 2018 și estimări 2019 – Florin Cîțu (blog).

Si totusi avem o crestere econoică care se închide în 4,2% in anul 2019. Si totuși, desi avem un guvern responsabil, nu avem o creștere economică de peste 5% în anul 2020. Q.E.D.


De ce scriu toate acestea?
Pentru ca sper ca Presedintele Iohannis va retrimite legea spre dezbatere în Parlament.
Dacă respecta statul de drept, fapt care implica separația puterilor în stat si rolul acestora (legislativ e Parlamentul, nu guvernul), dacă vrea să nu aibă o criza economica anul viitor, daca vrea ca populatia comunelor sa nu emigreze, pentru ca comunele nu vor mai avea bani de intretinere si sustinere a populatiei rurale și dacă tine chiar la propriul partid care va deconta electoral acest buget.
Îl are pe Marinescu, poate sa-i spună câte corelatii cu legile in vigoare lipsesc din bugetul prezentat și cum este unul dintre cele mai nesustenabile bugete post-decembriste.
Ar fi prea multe sa intru in detalii.

Nu creşte contribuţia la Pilonul 2. Păi, e frumos aşa?

în Puncte de vedere de

Acum un an de zile, cădea bursa și se anunța dezastru.
Dezastrul s-a încheiat cu un randament mediu de 45%, suplimentar.
Dar tot acum un an de zile era bai mare, era revoluție pe Facebook ca guvernul nu creste alocarea către Pilonul II de pensii și menține transferurile la 3,75%.
O revoluție întreținută de către administratorii fondurilor de pensii pentru care nu asta era durerea ci creșterea capitalului social.
Dar nu invocau asta ci faptul ca statul vă fura, ne fură și nu creste alocarea asa cum prevedea legea inițială, la 6%.
Nu știu câți dintre voi ați citit proiectul de modificare a OUG 114 pe care guvernul dorește sa își asume răspunderea, dar dacă nu ați citit vă spun eu acum:

Transferurile către Pilonul II rămân tot 3,75%, asa ca pensia voastră viitoare nu creste.

Ca să aveți imaginea financiara, în prezent, la un salariu mediu brut de 5090 lei(potrivit INS), în prezent, contribuția voastră la Pilonul II de pensii este de 190,87 lei lunar(cu aplicarea procentului de 3,75%).

Daca ar fi aplicata legea 411/2004, republicata, contribuția voastră ar fi de 305,4 lei lunar.
Alta valoare ar avea pensia, nu?

Se rezolva doar problema financiara a administratorilor de fonduri private care nu mai trebuie sa majoreze capitalul social(cu care va garantau, într-un fel, acumulările în fondul de pensii, în caz de necaz).

Milioane de cotizanți nu primesc ceea ce legea pensiilor private prevedea, în schimb 7 administratori de fonduri de pensii private primesc ce doresc.

Acesta este un non exemplu de politică publică fiind un exemplu de politică de grup.

Evoluţia economisirii şi creditării la 10 luni

în Dobânzi și Creditare de

Pentru primele 10 luni ale anului, potrivit situației prezentate de Banca Națională a României, situația depozitelor și creditelor, precum și a dobânzilor se prezintă astfel:

Depozitele gospodăriilor populației au crescut cu 15,5 miliarde lei (creștere de 7,2%), din care depozitele overnight (conturi curente) au crescut cu 12,5 miliarde lei, iar depozitele la termen cu 3 miliarde lei.

Se remarcă o creștere a dobânzilor la depozitele la termen de 12 luni, care ajung la o medie de 3,13% pentru depozitele noi, ceea ce reprezinta o crestere cu 18,8% fata de anul 2018 și de 59,7% fata de anul 2017.

Din perspectiva lichidității financiare, introducerea în sistemul depozitelor a plusului de 15,5 miliarde lei a consolidat sustenabilitatea fluxurilor de capital și a inhibat creșterea costului de finantare asupra lichidității generale.

Creditul intern și-a menținut trendul crescător, ajungând la 378,3 miliarde lei, în crestere cu 5,7% față de decembrie 2018 când ajunsese la valoarea de 356,6 miliarde lei.

Un plus de 21,7 miliarde lei, în scădere însă față de anul 2018 în care cresterea a fost de 25 miliarde lei, dar în urcare față de anii 2016 și 2017 când cresterea a fost de 6,4 miliarde lei(2016), respectiv 17,4 miliarde lei in anul 2017.

Creditele acordate gospodăriilor populatiei au crescut cu 8,9 miliarde lei, iar ceea ce este pozitiv este că a crescut creditarea in lei, in timp ce, creditul in valuta scade.

Se remarcă ponderea creditelor pentru locuinte, care cresc cu 6 miliarde lei (67,4%) în timp ce creditul pentru consum își încetineste cresterea, ajungand la o pondere de 32,6% , respectiv o crestere cu 2,9 miliarde lei.

Rezultat?: o reducere a riscului de curs valutar, dar si o reducere a riscului de default.

Din perpectiva reducerii dobânzilor, scăderea este neasteptat de mică, contrar plusului de creditare, iar aici, principalele cauze, dincolo de menținerea puseului inflaționist, au fost impredictibilitatea cu privire la posibila reintervenție în modul de stabilire a dobânzii la creditele pe termen lung dar și controlul strict al lichidității realizat de banca centrală.

Este posibil ca folosirea in exces a instrumentului de control strict al lichidității să țină nivelul dobânzilor la credite la limita suportabilității, având în vedere si cresterea cu 8% a ROBOR 3M din ultima lună.

De remarcat însă faptul că, creditele noi pentru locuinte raportate la IRCC reprezinta 3,6 miliarde lei (60%) din totalul de 6 miliarde lei acordate in primele 10 luni.

În anul 2020 este posibil sa avem o inversare a volumelor astfel încât volumul depozitelor sa fie mai mare decât volumul creditelor și asta datorită diferențelor de cost, respectiv randament.
Pentru anul 2020 cea mai mare scădere se va simți în zona creditelor imobiliare, având în vedere nefinantarea suficienta a programului Prima Casa, ceea ce poate avea efect pe verticala, afectând sectorul construcții, sector care a cunoscut cea mai mare creștere pe zona dezvoltării proiectelor rezidențiale.
Din aceasta perspectiva, este o măsură pe care nu o consider benefică, având în vedere ca acest tip de credite aveau și au cel mai mic risc de default, iar acest program a menținut în zona de randament sectoare economice importante.

Nu în ultimul rând, este important de menționat faptul că, potrivit datelor din piața financiara, randamentul sistemului bancar a crescut cu 14% în primele 10 luni ale anului 2019.

Creşterea economică pe anul 2018 a fost de 4,4% nu de 4%

în Puncte de vedere de

Creșterea economică pe anul 2018 a fost de 4,4% potrivit ultimelor date comunicate de către Institutul Național de Statistică, PIB nominal pe anul 2018 fiind de 952,397 miliarde lei, față de 944,2 miliarde cât a fost comunicat în faza de date provizorii.
Efectele acestei revizuiri sunt multiple și impactează toți ceilalți indicatori macroeconomici, printre care și ponderea datoriei publice în PIB, dar și deficitul public pe anul 2018, ponderile fiind în scădere.
Astfel, anul 2018 s-a încheiat cu o pondere a datoriei publice în PIB de 34,7% (față de 35%, cifra provizorie), iar ponderea datoriei publice în PIB nominal la 30 octombrie 2019 este de 35,7% (și nu de 36,9% cum eronat este prezentată pe site-ul MFP, care raportează datoria publică nominala la un PIB eronat, mai mic, adică la 988,53 mld, în loc de 1021 miliarde cât este PIB revizuit).
Revizuirea PIB nominal pe anul 2018 are ca efect revizuirea PIB trimestrial și pentru anul 2019, iar dacă analizăm PIB trimestrial în suma anuală, observăm că PIB realizat (1021 miliarde) este foarte aproape de PIB estimat pe care s-a bazat constructia bugetară pentru anul 2019 (1022 miliarde lei).
Revizuirea PIB trimestrial conduce la premisa că există potentialul de atingere a unui PIB nominal 2019 de 1045 miliarde lei (față de 1040 miliarde lei în ultima prognoză a CNSP), aceasta si pe fondul introducerii în economie sau in consum a 36 de miliarde lei doar în luna noiembrie, cu 8 miliarde lei mai mult decât în mod normal (cine spunea că nu are efect pozitiv consumul guvernamental, fie că este transmis în venituri fie că este transmis în economie?)

Un buget bazat pe volatilitate introduce impredictibilitate

în Puncte de vedere de

Să vă traduc:
Nu numai ca bugetul este construit pe baze volatile, fiind expus unor șocuri viitoare pe partea de încasări, dar exista toate premisele ca prima rectificare pe anul 2020 sa fie negativă.
Cu o presiune suplimentara asupra deficitului public pe primul semestru.
Ceea ce ridica probleme pentru acoperirea unor cheltuieli din a doua jumătatea a anului(necuprinse în bugetul inițial). Rezultat? Deficit public volatil și superior celui asumat.

Extras din Opinia Consiliului Fiscal:
“Construcția bugetară nu cuprinde, în mod surprinzător în opinia CF, elemente ce sunt într-o etapă
finală a parcursului legislativ – cu referire la PL-x nr. 572/2019 (Proiect de Lege pentru modificarea Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal) care elimină supra-acciza la carburanți și
supra-impozitarea contractelor part-time. Astfel această inițiativă legislativă a fost aprobată în
ambele Camere ale Parlamentului României aflându-se în etapa promulgării de către Președintele României. Mai mult, impactul acestui proiect nu este inclus nici în cadrul SFB, CF considerând riscantă această decizie, deoarece: (i) impactul bugetar asociat este aproximativ 0,4 pp de PIB pentru prima (eliminarea supra-accizei) și aproximativ 0,1 pp de PIB pentru cea de-a doua, (ii) acest impact este permanent propagându-se și în construcțiile bugetare viitoare, (iii)
având în vedere că pierderea de venituri nerecunoscută este actualizată cu dinamica bazelor
macroeconomice relevante, subdimensionarea deficitului este cu atât mai semnificativă”.

Nu este oportună reducerea TVA la 16%

în Puncte de vedere de

Impactul bugetar al reducerii cotei TVA la 16% pentru marea masă a bunurilor și serviciilor și reducerea TVA la alimente la 5% este imens. Peste 14 miliarde de lei anual, adică peste 2,9 miliarde euro, ceea ce înseamnă peste 1,2% din PIB.

Acest impact trebuia calculat atunci când inițiativa legislativă a fost promovată, că de aceea există expunere de motive.

Din această perspectivă, bugetul nu se mai închide, iar deficitul creşte (asta ne mai trebuie).

Din perspectiva consumului, acest stimul fiscal conduce la o creștere a consumului, ceea ce apasă pe deficitul comercial.

Reducerea TVA nu are un efect pe termen mediu în reducerea preţurilor la raft, astfel că nici măcar acest lucru nu poate fi invocat ca și avantaj.

Pe de altă parte, reducerea TVA este o măsură cu caracter puternic pro-ciclic și nu ajută la consolidarea fiscală în context recesionist previzionat!

Criză de personal în sistemul public

în Puncte de vedere de

Face cineva, vreun politician, vreun analist, nu știu vreun expert, vreo afirmație referitoare la criza de personal din sistemul public?

Asistăm de câțiva ani, iar în ultima perioada asistam zilnic, la punerea la colt a sistemului public și a bugetarilor dar nimeni nu are curajul sa spună realitatea.

Iar acest lucru ma mira.

Trec peste faptul ca mulți confunda functionarii publici cu bugetarii. Functionarii publici sunt doar vreo 170 mii de persoane din 1,25 milioane de persoane.

Vorbiți toți de criza forței de munca din sistemul privat, o criza reala, care a fost creata de bătaia de joc privind recompensarea muncii, care a condus la plecarea unui număr mare de romani în afara granițelor.

Si vin, domnule, niște inteligenți și spun: rezolvam criza forței de munca din privat pentru ca o sa concediem bugetari și aceștia o sa se mute în privat.

Dacă progresul omenirii era realizat de acești inteligenți, astăzi dormeam în peșteri, luminați de licurici.

Nu domnilor, realitatea este ca este criza de personal și în sistemul public.

Nu avem profesori destui, domnilor, nu avem medici destui, domnilor, nu avem polițiști, nu avem inspectori la protecția consumatorului, nu avem inspectori în ANAF, nu exista destul personal vamal, nu exista destui magistrați și nici personal auxiliar, nu exista nici procurori destui, nu exista evaluatori de fonduri europene destui, nu exista cercetători destui etc.

Știați ca statul, din lipsa de personal, este obligat sa externalizeze evaluarea proiectelor din fonduri europene ca nu are destulă resursa umana?
Iar banii de la UE în loc sa se ducă și în salariile angajaților de la stat și sa întoarcă contribuții la o valoare ridicata(prin masuri de asistență tehnică eligibile din fonduri UE), se duc la firme private unde Dumnezeu știe cum se face norma de ore de evaluare dar oricum prețul este de 100 lei pe ora și adăugăm și TVA-ul, în baza unor contracte făcute cu elitisti de-i vedeți prin zona politica mai nou?
Ca sa dau doar un exemplu.
Sau știați ca o astfel de externalizare conduce la un delay de cel puțin sase luni în evaluarea proiectelor?
Ca sa aveți răspuns la intrebarea de ce nu se iau bani europeni.

Știți ca e criza de forță de muncă și în zona de securitate a României?
Probabil ca vrem sa ne trezim cu situații tragice ca în alte tari.

Toți știm ca e criza de medici și profesori. Am mai zis.
De ce ne ascundem după deget?
Vreți o cifra?
In loc sa dai afara 60 mii de bugetari, ar trebui sa angajezi cel puțin 150 mii de oameni, care sa lucreze în domeniile de care va zic.

Apropo de digitalizare.
Sunt unul dintre cei mai mari fani ai digitalizarii, dar cu o singura condiție.
Să o facă societăți mari, din extern, nu consacrații noștri care au produs sisteme IT de 20 de ani în România și care nu merg decât pe sărite.

Să fiți bine, ma plictisește subiectul despre bugetari, dar nici nu pot suporta la nesfarșit falsurile și manipulările care umblă prin târg cu capul spart.

Mergi Sus