Ar trebui să acordăm mai multă atenție modului în care se abordează facilitățile la cotele de TVA

în Programe & Idei de

Voi explica, pe înțelesul tuturor, câteva chestiuni care cred eu că ar trebui reglate în materie de TVA pe diferitele fluxuri economice.

Când stabilești cote de TVA redus trebuie avut în vedere echilibrul între impozitele indirecte adresate materiilor prime înglobate în produsul finit și impozitele indirecte aplicate valorificării produsului finit.

În ceea ce privește taxa pe valoare adăugată, aceasta, după cum știm, are 4 forme:

TVA deductibilă reprezinta suma totala achitată de catre o persoana impozabila pentru achizitiile efectuate;

TVA colectată reprezinta taxa aferenta livrarilor de bunuri si/sau prestarilor de servicii taxabile, adică TVA din vânzări;

TVA de plată este diferenta rezultata daca TVA colectata (din vanzari) este mai mare decât TVA deductibila (din cumparari)

TVA de recuperat este diferenta rezultata daca TVA colectata (din vanzari) este mai mică decât TVA deductibila (din cumparari).

Ultimele două tipuri de TVA, cel de plată sau/și cel de recuperat sunt importante pentru bugetul de stat.

În cazul TVA-ul de plată, rezultă că bugetul de stat va fi alimentat cu o suma echivalentă cu valoarea TVA-ul de plată a unui agent economic.

În cazul TVA-ului de recuperat rezultă că statul, prin bugetul de stat, va trebui să achite agentului economic contravaloarea acestui TVA, diminuand astfel veniturile de la bugetul de stat.

În mod normal, pe un flux economic nedistorsionat de diferențe de taxare, TVA-ul ar trebui să fie preponderent de plată, cu excepția livrărilor de bunuri la export, unde TVA-ul se oprește la frontieră, ca sa zic asa, marfa iese fara TVA, iar recuperarea acestuia de către agentul economic este asigurată de stat.

Cu alte cuvinte, în mod natural, pe o ofertă internă, statul are asigurat input de venituri pe seama TVA, ceea ce îi asigură un orizont de colectare relativ sustenabil.

Probleme cele mai mari apar în cazul diferențelor de taxare, iar facilitățile în domeniul TVA, așa cum sunt acum în Codul Fiscal, se referă preponderent la cotele de TVA pentru produsele finite sau servicii specifice.

Cu alte cuvinte, există creată posibilitatea ca TVA colectat să fie mai mic decăt TVA deductibil, nu ca urmare a unui eveniment economic întâlnit pe fluxul de producție -valorificare, ci urmare a unei diferente de taxare.

Dacă am un produs alimentar, care este valorificat cu TVA de 9% sau 5%, iar materiile prime componente sunt preponderent purtatoare de TVA de 19%, la care adăugăm servicii de stocare, distribuție, marketing (costuri care au ca accesoriu un TVA de 19%), este posibil să ajungem în situația unui cvasipermanent TVA de recuperat.

La fel este si în serviciile turistice sau în materie de valorificare a proiectelor imobiliare.

Dacă toate materialele de constructie au fost purtatoare de TVA de 19%, iar valorificarea apartamentului o faci cu TVA de 5%, este o diferentă care vine spre recuperat de la stat.

Evident, cu exceptia cazului când valoarea bunului valorificat a crescut atât de mult, încat 5% aplicat noii valori să fie echivalentul, în valoare absolută, a sumei totale a valorilor înglobate în constituirea bunului.

Unde vreau să ajung cu toata explicatia din acest articol?

Pentru mine este evident faptul că reducerile de TVA nu conduc la o reducere a preturilor bunurilor sau serviciilor, iar discutiile despre o astfel de relație de cauzalitate le consider ușor demagogice.

Ceea ce însă nu consider nici economic și nici util pentru piață și stat, este ca, pe baza lipsei unei corelații între volumele rezultate din taxare la inputuri și volumele rezultate din taxare la valorificare, statul să ajungă un finanțator indirect al unor sectoare economice cu mare impact asupra consumului.

Simtiti paradoxul?

Statul în loc să finanteze proiecte si programe care să asigure creșterea nivelului de trai și a calității serviciilor, finanteaza afaceri cu impact asupra consumului si consumatorului.

Finanțand aceste afaceri, antreprenorii rezistă și nu investesc în ofertă, ci doar o scumpesc, scumpirea conduce la inflație, iar inflația se răsfrânge asupra cetățeanului (care la randul său finanțeaza statul) dar și asupra statului, erodând masa impozabilă reală și crescând costul banilor.

Îl văd des si pe Minea de la industrie alimentară și pe Murad de la turism. Doar cer!

Dar daca iei si calculezi daca sectoarele respective sunt beneficiare nete de TVA sau sunt platitori de TVA, s-ar putea să ai surprize.

Când statul achita TVA de recuperat, intră într-un deficit, pentru că acea plata o face pe seama unui TVA care provine de la alt antreprenor, TVA care ar fi trebuit să devina venit net la bugetul de stat si să fie folosit pentru investițiile guvernamentale.

Dacă se dorește să se intre într-o reforma fiscală reală cu impact asupra diminuarii deficitelor, cred că ar trebui asigurată și o uniformizare a taxarii, mai ales in sectorul TVA, pe tot fluxul economic.

A nu se intelege că vorbesc de cote unica de TVA.

Nu!

Cote diferite, functie de sector si de viteza de rotație a ciclului de producție-valorificare(nu cred ca acum cotele diferite tin cont de viteza circuitului economic al bunului sau serviciului) dar cu uniformizarea taxarii pe flux, de la input la output.

Să fiți bine!