în Analize economice.Invitati de

          Nu mai este un secret pentru nimeni că Uniunea Europeană se confruntă cu probleme economice din ce în ce mai mari, rezultat al unor politici de multe ori sterile, austere, fără perspectivă și viziune în ceea ce privește integrarea în dinamica economiei mondiale.

          Semnele recesiunii generalizate devin, în sfârșit, relevate publicului larg prin căderea economică a Germaniei deși aceste semne sunt prezente de mai mult de cinci ani mai ales în zona euro.

          Decidenții europeni, în loc să fi tratat problemele fiecărei tări cu probleme din zona euro, au ales calea și obiceiul struțului, băgând capul în nisip și asistând pasiv la sufocare.

          Italia are probleme de cel puțin trei ani și nu s-a făcut nimic. Franța nu iese din zona de stagnare de peste cinci ani, iar deficitul public și datoria publică sunt demult în intervalul de pericol. Spania, Portugalia, Irlanda sunt demult timp pretendente la titlul de campioane ale crizei și numai propaganda bruxelleza a acoperit problemele economice structurale cu care se confruntă respectivele tari, unde gradul de îndatorare este peste orice limită economică care ar permite absorbția naturală iar rata șomajului se încadrează constant în ponderi cu două cifre.

          Politica de austeritate instaurată prin Tratatul Fiscal a inhibat politicile de stimulare economică și a avut drept rezultat sărăcirea europenilor.

          Europa este la un pas de implozie, datorită nemulțumirilor sociale si austerității impuse de Nord Sudului și Centrului.

          Germania și Franța au impus tuturor țărilor să respecte condițiile de la Maastricht în contextul în care ele nu le-au respectat niciodată.

          Ceasul rău, pisica neagră!

          Nu erau de ajuns problemele Europei, a venit și rezultatul alegerilor europarlamentare. În loc să asistăm la o strângere de valori în jurul unor obiective, avem, doar o diversificare a ofertei politice, cu influențe doctrinare contradictorii și mai mult decât atât avem perspectivele unei Comisie Europene care nu s-a născut din leadership ci din târguială.

          Când ai furtuna în casă cel mai prost lucru este să ai un gestionar slab al situațiilor de criză.

          Poate unii își fac iluzii, eu nu îmi fac. Această Comisie va fi votată de Parlamentul European dar nu va face nimic decât să gestioneze politica servită de către  politicieni.

          Nu va reforma, nu va salva!

          Asta se vede si din declarația de intenție depuse de Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, ale cărei preocupări sunt cu totul altele decât resetarea sistemului economic pe baza căruia funcționează UE la acest moment.

          Toți economiștii de talie europeană dar și mondială recomandă renunțarea la regulile Tratatului Fiscal, indicând aceasta reglementare ca fiind inhibatoare de surplus, pe lângă faptul că nu a putut fi respectat. Ca să ajungi la o abrogare a Tratatului sau la modificarea lui trebuie să ai ce sa pui în loc si mai ales să ai in intenție sa faci reformă.

          Să lăsăm Comisia Europeană și sa trecem la politica anunțată de Banca Centrală Europeană, în contextul în care piața a acționat înainte ca BCE să facă vreo mișcare și a simtit lipsa de input de capital, o lipsa care poate conduce la o criză a capitalului pe tremen mediu.

          Stimulii economic anunțati de către BCE, achiziția de bonduri guvernamentale precum și celelalte masuri de relaxare financiară, în afara de faptul că nu pot avea loc în lipsa modificării Tratatului Fiscal, dar, dincolo de asta, sunt într-o doză insuficientă pentru a salva Europa de la recesiune.

          Uniunea Europeană are o problemă a nerestructurării datoriei publice.

          Banca Centrala Europeană alege în continuare sa nu finanțeze restructurarea datoriilor publice.

          Uniunea Europeană are un deficit de finantare cronicizat al bugetului Uniunii, datorat problemelor de deficit al statelor membre.

          Deficitul cronic a creat scăderea cererii în zona euro în ultimii zece ani.

          Scăderea cererii agregate a creat crizele de stocuri și de supraproducție.

          Europa are nevoie de inflație. Pentru a crea inflație ai nevoie de bani. Ai nevoie de cerere. Ai nevoie de consum. Ai nevoi de masuri de multiplicare economică directă în zona veniturilor. Dar nu pot exista astfel de politici în contextul unei gândiri pro-austeritate.

          Ca sa ai bani, trebuie să ai euro. Ca să ai euro, cineva trebuie să tipărească euro sau să finanțeze cu euro, prin eurobonduri sau alte instrumente financiare.

          Problemele migrației și mai ales costurile acesteia sunt deja la ordinea zilei.

          Observați, cred, câte chestiuni sunt în noua paradigmă europeană?           Câtă vulnerabilitate, volatilitate si contradicție în termeni?

          Când le pui pe toate astea în pagină te ia durerea de cap. Pentru că se bat cap în cap. Sunt exact ca fata care vrea sa se marite si viseaza la rochia de mireasa cusuta cu diamante, în condițiile în care ea este o biată fată de la țară și nu are după ce bea apă. Dar ar vrea la bal.

          Ideea este că, în acest moment, situația este critică. Și este critică deoarece Banca Centrala Europeană nu dă semne că a înțeles gravitatea problemei.

          Falimentul austerității și recesiunea

          Va urma o recesiune puternică pe plan global, care se va manifesta mai ales în Uniunea Europeană, plecata de la două cauze structurale:

          a. Politica expansionista axata pe dezvoltarea capacității de comerț internațional, respectiv de export.

          b. Neglijarea capitalizării interne și neglijarea realizării echilibrului de capital inter-comunitar fapt care a dus la lipsa capacității de adaptare a pieței interne și tranziție a fluxurilor de producție în cazul sincopelor care se pot(și se vor) înregistra în zona comenzilor de export.

          Pentru politica expansionistă exista o responsabilitate antreprenoriala însoțită de o lipsa de viziune unională la nivel de politici publice europene. Germania a crezut ca poate fi Statele Unite dar a uitat sa își consolideze aliații (statele UE).

          Pentru lipsa de capitalizare internă responsabilitatea este în primul rând a calității politicilor publice promovate de către Comisia Europeană, Banca Centrala Europeană și Consiliul European care, plecând de la premise de austeritate și de la o lipsa de viziune criticabila, au introdus obligații fiscal-bugetare (prin Tratatul Fiscal) care au inhibat capacitatea statelor membre de echilibrare a capitalului, în contextul în care, aceleași instituții(CE, BCE și Consiliu) nu au realizat cele mai importante masuri de politica publică si anume: uniunea bancara și uniunea fiscala.

          Lipsa Uniunii bancare a condus la o distribuție polarizata a capitalului și la o multiplicare care nu s-a regăsit în convergență. Lipsa Uniunii fiscale a condus la competiție artificiala bazata pe sisteme diferite de taxare fapt ce a generat creșterea disparităților regionale.

          Europa intră în recesiune nu datorită propriei economii ci datorită incompetenței unor adepți ai politicilor de austeritate.

          Din perspectiva apetenței pentru impostura și incompetenta care se manifesta la nivel european și a refuzului de a accepta ca furnizorii de politici economice sa fie oameni cu viziune, este foarte posibil ca recesiunea care se va manifesta în Uniunea Europeană sa conducă la o criza majoră de lichiditate în zona euro.

          Cum rezistă România?

          România este în avantaj pentru că are un diferențial de dezvoltare care nu va coborî foarte rapid sau la fel de rapid ca în tarile vestice, astfel ca în România se va resimți o încetinire a creșterii economice începând cu anul 2021, undeva sub 3%.

          Exista însă posibilitatea manifestării unor factori recesioniști care vor influența economia internă începând cu a doua parte a anului 2020.

          De aceea este nevoie de oameni cu viziune și experiență în gestionarea unor astfel de situații.

          Nu adepți ai tăiatul cu barda, nu reprezentați ai unor cercuri de interese economice care sa profite ci persoane care sa nu aibă interese patrimoniale în gestionarea situațiilor care vor pune la încercare economia românească și vor pune presiune pe generarea unor politici publice de sprijin.

          Este destul timp la dispoziție ca politicile economice interne sa vizeze doua obiective majore:

          1. Capitalizarea interna însoțită de restructurarea economică (scoaterea capitalului negativ din economie, introducerea capitalului sănătos prin parteneriate sectoriale Guvern-BNR-sistem bancar-sector economic)

          2. Diversificarea ofertei și realizarea lanțurilor de producție-valorificare pe sectoarele generatoare de deficit, prin scheme de sprijin statal dar și prin produse bancare garantate de stat.

          3. Investitiții publice și private cu caracter structural.

          Să fim bine și să vedem ce ne rezervă viitorul!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*